Campionatele Naţionale de Ciclism pentru Copii 2016

Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/campionatul-national-de-contratimp-copii-2016/

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/campionatul-national-de-xco-copii-2016/

1.Introducere

În 26-28.08.2016 am participat la Campionatele Naţionale de Copii de la Turda, atât în calitate de suporteri cât şi de participanţi.

Aşa cum ştii, acesta este un jurnal personal, un loc în care ţinem minte lucruri pe care le-am făcut. Un jurnal personal are o notă subiectivă, noi nu suntem reporteri, fotoreporteri sau ziarişti obiectivi, trecem lucrurile prin spectrul personal şi-ţi spunem lucrurile aşa cum le-am simţit atunci sau cum le-am judecat mai apoi.

Încă din toamnă când Vlad ne-a anunţat că nu mai vrea munţi ci mai degrabă concursuri am început să studiem domeniul ciclismului pentru copii, atât din România cât şi în alte părţi.

N-a durat mult până să ne dăm seama că ciclismul pentru copii în România e practic inexistent, aşa că am căutat răspunsuri la întrebări fireşti, împărtăşind răspunsurile cu prietenii acăsenilor, de regulă alţi părinţi interesaţi în ciclism, sub formă de articolaşe pe site-ul acăsenesc:

Ciclism pentru copii
109.10.2015Ciclismul pentru copii
25.01.2016Mini-calendar de ciclism pentru copii
24.02.2016Licenţa de ciclist amator
15.05.2016Raportul maxim la şosea pentru copii
25.05.2016…aproape nimic despre Albstadt
Cupa României pentru Copii Şosea
24.04.2016RGT Kids I – 2016
18.06.2016RGT Kids II – 2016
03.07.2016RGT Kids III – 2016
23-24.07.2016Junior Cup I – Iulie 2016
20-21.08.2016Junior Cup II – August 2016
Campionatele Naţionale de Ciclism pentru Copii
26-28,08,2016Campionatele Naţionale de Ciclism pentru Copii

S-a întâmplat ca Federaţia Română de Ciclism să vină, nesperat, în întâmpinarea aşteptărilor şi nemulţumirilor fireşti ale părinţilor de copii ciclişti şi a organizat Cupa României pentru Copii la Şosea, apoi chiar şi Campionate Naţionale atât la şosea cât şi la mountainbike.

La Cupa României am participat în primul rând pentru a susţine demersul Federaţiei, cu speranţa sinceră că relatările noastre, fotografiile, popularizarea micuţelor drame sau a marilor bucurii trăite de copii vor influenţa şi convinge alţi părinţi să investească timp şi bani în ciclism, dacă aceasta este cumva şi pasiunea copilului, desigur.

Postarea de azi despre Campionatele Naţionale pentru Copii are un rol de bilanţ, este o linie trasă sub efortul Federaţiei de a face ceva pentru copii şi al nostru de a descrie cum a fost acolo.

2.Campionatul Naţional de Şosea – Fond pentru Copii

Aproximativ acesta a fost traseul la Fond.

Vlad n-a participat, dar a dorit foarte mult să-şi susţină câţiva prieteni. La start ne-am văzut cu Patrick Pescaru, care venea tocmai din Austria de la Campionatele Europene de Copii şi Cadeţi, cu Costin Voicu, Mihai Ciufu, iar Vlad s-a împrietenit cu Mihnea Harasim.

Startul s-a dat pe categorii, cei de la 13-14 ani (Copii A) urmând să facă 10 tururi a 3 km. S-a mers încet în pluton, nimeni nu a dorit să atace, iar eu, împreună cu alţi părinţi, am avut şansa să urmărim o parte din cursă împreună cu Traian Goga, Secretarul General al FRC, cu care am putut discuta astfel şi unele aspecte ale ciclismului pentru copii.

În fine, la 13-14 ani, în ultimul tur, Patrick a atacat pe urcare şi a evadat, nimeni nu a avut şansa măcar să-l prindă, iar restul podiumului s-a decis la sprint.

Patrick Pescaru, campion national la şosea – fond.

2.Campionatul Naţional de Şosea – Contratimp pentru Copii

Traseul la contratimp, puţin mai scurt decât la fond, 6 km, deci 3 ture, a cuprins şi o porţiune de urcare. Înainte de cursă, Vlad cu Patrick şi Mihai au ieşit la încălzire…

În timpul cursei am avut şansa să discut cu Marius Pescaru, tatăl lui Patrick şi cu Mario, fratele său. Oamenii mi-au povestit experienţa lor cu Patrick de la Europene, dar şi alte aspecte ale ciclismului occidental.

Printre altele Marius mi-a spus că la copiii de 13-14 ani traseele erau de o dificultate remarcabilă, coborâri abrupte, pietre, bolovani, etc., etc., prin urmare n-ai cum să ridici ciclismul pentru copii dacă nu începi să faci curse dedicate special copiilor, cu nivele de dificultate medii şi peste medie.

Discutând despre multitudinea de XCM-uri de la noi, Mario Pescaru mi-a spus că din ce au observat ei în Austria şi nu numai, XCM-urile de acolo sunt frecventate în majoritate de oameni peste 40 de ani, XCO-urile fiind preferate de cei sub 40 de ani.

A fost o discuţie bună, care mi-a confirmat ceea ce ştiam deja cu privire la felul în care poate creşte valoarea unui copil la noi, adică parcurgând trasee de tip XCO, fie ele chiar şi reduse la 1-2 km pe tură, cărora în timp să li se adauge elemente tehnice tot mai solide.

Acuma, că tot am vorbit de Europene, ia dă o privire să vezi în ce a constat proba tehnică din 17.08.2016 de-acolo:

Îţi dai seama cât e de muncă până să-ţi duci copilul acolo?

Revin…

…cum Vlad n-a participat la fond, n-avea puncte acumulate şi a plecat primul. Ţinta a fost să fie în primii cinci, dar ştia că are şi şanse la podium. Ştiam şi noi, dar americanii au o vorbă pentru ce a făcut el: „try too hard„…

Vlad şi-a dorit prea mult podium aici şi a făcut câteva mici greşeli. Prima dintre ele a fost că a urcat cu un raport prea greu, a urcat pe 50×16, lucru care l-a dus în cadenţe prea mici pe urcare (60-66 rpm)…

…aşa a pierdut secunde bune. Pe coborâre nu s-a pus pe bară ci a încercat să pedaleze la cadenţe imense, lucru care l-a costat alte secunde, iar la final s-a oprit din pedalat cu 10-20 de metri înainte de finish, alte secunde, în sfarşit, locul 4.

În fine, am fost în obiectivele din acest an, e OK. Tot Patrick Pescaru a câştigat şi proba de Contratimp individual, lucru care ne-a bucurat.

3.Campionatul Naţional de MTB XC pentru Copii

Cu o seară înainte, prietenul Eugen Tuşa ne-a invitat să mergem de dimineaţa în grădina lui, care este chiar în vârful dealului de lângă Salină. Acolo, Eugen şi-a făcut un foişor de unde vede el Cheile Turzii, Piatra Secuiului, Ardaşcheia şi uneori Făgăraşii.

Ne-am bucurat mult de ospitalitatea acestui om, iar Vlad a încercat hamacul.

Eugen ne-a dăruit mere şi prune, iar vecina lui ne-a dat dovlecei. Am fost copleşiţi de ospitalitate, am mulţumit, apoi am mers la Salină să vedem traseul de MTB.

Fain de tot, îţi spun!

De la start se vedea cariera de la Sănduleşti, pe lângă care trece autostrada de Cluj.

Un pic mai la stânga Cheile Turzii, un loc idilic, plus rândul de struguri busuioacă din care aveam voie să mâncăm, foarte fain, ce să-ţi mai mai spun.

Poarta de start era deja montată pe la 9.00 când am ajuns noi…

Numerele se ridicau dintr-o filigorie ceva mai mare, iar Federaţia ajunsese de asemenea.

Traseul pentru MTB a fost excepţional pentru România.

Cu 6-8 astfel de trasee în ţară ai putea face într-adevăr o Cupă a României la MTB care să poată da pe termen mediu (3-5 ani) copii oarecum pregătiţi să iasă în afara ţării !!!

Au fost trei urcări şi o coborâre lungă, ultima urcare perfectă pentru copii, grea, frumoasă, demnă de un Campionat Naţional.

Nimeni în afară de copiii care concurau nu era lăsat pe traseu, aceştia trebuind să se descurce singuri. Nu se putea schimba bicicleta, se puteau face reparaţii în zona de start-sosire.

Pentru Vlad obiectivul era locul patru, pentru că ştiam cel puţin trei copii cu care încă nu se poate măsura la această vârstă: Patrick Pescaru, Rareş Alecu şi Mihai Ciufu, care, în viziunea noastră, dacă nu se întâmpla ceva, urmau negreşit să formeze podiumul, nu neapărat în această ordine.

Traseul a fost: 1 tură pentru copii C (9-10), două ture copii B (11-12), trei ture copii A (13-14). La start am constatat că nu venise Rareş Alecu, ceea ce l-a făcut pe Vlad din nou să-şi dorească podium. A avut mulţi susţinători, pe Romulus Veştemean, Marius Pescaru, Eugen Tuşa, Alin Roşca, a fost un concurs de vis din acest punct de vedere.

De data asta n-a făcut mari greşeli, dar, după prima tură era evident că picioarele-i erau parcă de burete. Patrick Pescaru terminase prima tură cu minute avans faţă de Mihai Ciufu, Eduard Kubat şi Vlad Faur, pe cei trei ultima urcare din prima tură i-a prins grupaţi…

…şansa lui Vlad ar fi fost să-l depăşească pe Eduard Kubat şi să stea în roata lui Mihai Ciufu cât mai mult, pentru că bănuiam că şi acesta se va desprinde în următoarele ture…

…s-a cam bramburit cu depăşirea, nu era sigur dacă să se ridice în picioare, să stea în şa, etc., astfel că a ratat momentul psihologic, iar Eduard Kubat a fost mai hotărât şi mai determinat…

…o ultimă zvâcnire după urcarea abruptă n-a fost de ajuns, iar de-aici a rămas singur, a căzut puţin psihic, păstrând însă locul 4 până la final.

A fost şi aici în ceea ce ne-am propus în acest an şi chiar dacă se putea foarte-foarte puţin mai bine, ca întotdeauna, suntem extrem de fericiţi că Vlad a mai făcut sport un an! 🙂

Acuma râd, că şi în Cupa României la Şosea pentru Copii Vlad tot pe locul patru va termina, indiferent ce se mai întâmplă, aşa că l-am necăjit puţin cu apelativul Mr. 4th place, dar să ştii că a avut o replică genială: „Şi lui Sagan i-au spus Mr. 2nd place!!” 🙂

Glumesc! Este un loc asumat de la începutul anului, câta vreme Vlad a participat atât la şosea cât şi la MTB, abia din septembrie va începe specializarea pe offroad, până acum am construit un motoraş mai puternic un pic. 🙂

4.În loc de concluzii

a.Clujul Pedalează a organizat un Campionat Naţional de Ciclism pentru Copii de excepţie!

b.Federaţia Română de Ciclism este exact pe drumul care trebuie în ce priveşte ciclismul pentru copii şi sper să fie numai un început.

c.Dacă ar fi să mă întrebe cineva ce competiţii la care am fost ar fi potrivite pentru o Cupă a României la MTB în 2017, aş spune fără ezitare:

1Avrig MTB Kids
2MTB Kids Race Gherla
3Cozia MTB Junior
4Junior Bike Race Alba-Iulia

Evident, ar trebui vorbit cu oamenii de-acolo dacă sunt dispuşi să respecte categorii, regulamentele, etc.

Alte curse? Nu vorbesc eu despre curse la care n-am fost şi pe care nu le-am văzut, dar dacă ar face parte dintr-o Cupă a României, deci ar respecta categoriile şi regulamentele federale, aş încerca să-l duc pe Vlad să vadă cum e la:

1MTB XCO Lacul Noua
2Câmpina Open MTB
3I Wheel for Moineşti-Zemeş
4Bikexpert Alpine Challenge

dar şi la orice altă cursă care seamănă cu cea organizată de Clujul Pedalează la Campionatul Naţional de MTB pentru Copii. Le-am zis pe astea pentru ca am vrut sa merg la ele in acest an și n-o să ajung, dar sunt și altele faine, oricum, în nici un caz una  family, acestea fac mult-mult rău sportului adresat copiilor.

Întâlniri plăcute am avut şi cu Szilard Bereczki şi Francisc Farkas, tatăl lui Akos Farkas, un copil fenomen din punctul meu de vedere (a şi ieşit campion la 9-10 ani). Francisc m-a întâmpinat cu un călduros „Salut Faur-bacsi”, lucru care m-o bucurat, că era din inimă, aşa… 🙂

No, cam aşa a fost la Campionatele Naţionale de Ciclism pentru Copii 2016, cu Patrick Pescaru, triplu campion national… Asta nu-i de ici de colo! Bravo Patrick!

Acuma, să mă ierţi, cititorule, dac-am uitat ceva, au fost trei zile foarte pline, am vorbit cu multă lume, a fost ceva cu adevărat fain şi deosebit, îs conştient că azi am scris dezlânat.

Numai bine!

Poze Fond

Poze Contratimp

Poze MTB