TNQ 2019 – Apprentice – Ziua 0

În zilele de 2-5 Mai 2019, am fost în tabăra „The North Quest”, organizată de domnul Robert Dobai la Breb, în Maramureș.

Am vrut să scriu o singură postare, dar când am văzut selecția de poze făcută de tata mi-am dat seama că am mai multe de spus așa că spun pe zile.

Joi dimineața, în 2 Mai, cum eram și în vacanța de primăvară, am plecat către Maramureș. Drumul era cam de 4-5 ore din Alba-Iulia. După ce ai mei s-au cazat în Budești, am ajuns în sfârșit în „sătucul magic” Breb.


La Village Hotel, adică curtea cu mai multe căsuțe tărănești restaurate, ne-am întâlnit cu domnul Dobai, care m-a dus în căsuța unde aveam să stau și care arăta cam așa:

Căsuțele de lemn aveau tot ce trebe: calorifere, apă, duș, tot ce este la o pensiune obișnuită, numai că erau ascunse cu pământ și lemn, să nu se vadă.

Pe o masă din curte erau pachetele de înscriere, am tot tras cu ochiul la ele.

Mi-o plăcut foarte mult că fiecare pachet era personalizat cu numele participantului.

Nu mai aveam răbdare, abia am așteptat să-mi văd tricoul tehnic pe care vreau să-l păstrez, să am amintire din prima mea tabără de MTB, și care arată așa:

Tricoul era însoțit și de un mic bilețel:

După ce ajungi în Breb și te cazezi, când a ajuns destulă lume, este timpul pentru „shot-ul de bun venit”!

Acesta este, bineînțeles, un shot de „horincă” din Maramureș. Se vede din poză că eu am fost de cealaltă parte a baricadei. (Tata comentează chiar acum: „sau așa vrea să-i lase pe părinți să creadă!”) :))

Spre seară am mai făcut poză cu șemineul din cameră…

…și m-am mai uitat la poligon să văd ce ne așteaptă a doua zi..

Cam așa a fost prima zi în care m-am împrietenit cu domnul Paul Rad, cu care eram colegi de căsuță, și am încercat să facem focul. Cu focul n-am prea reușit până când n-a venit domnul Dobai să ne ajute.

La masa de seară și în jurul focului am aflat și câte ceva despre locul unde se ținea tabăra: „The Village Hotel”.

Acesta se spune că face parte dintr-un proiect mai mare, în mai multe părți ale lumii (chiar și Egipt de exemplu), prin care sunt restaurate case care să arate ca cele originale, țărănești, dar care să aibă totuși un pic de confort.

Asta de mai jos a fost căsuța mea la Apprentice


Căsuța mea de la Village Hotel
FOTO: The North Quest

În Maramureș, am aflat că, din păcate, căsuțele astea de lemn sunt un semn de sărăcie și localnicii, nu chiar toți, abia așteaptă să scape de ele

În Breb, de Village Hotel se ocupă doamnă englezoaică, cred, care se numește Penny Ridgley, foarte prietenoasă și vorbăreață…

Penny
FOTO: The North Quest

…împreună cu o fată foarte de treabă, Andrada.


Andrada
FOTO: The North Quest

Andrada este foarte pasionată de restaurări de căsuțe vechi, care să semene cât mai mult cu originalul, mi-a spus că este așa o tabără de restaurare chiar în cătunul Cheia, dincolo de Cheile Râmețului, la mine în județ, unde îi place foarte mult să meargă.

Mi-o plăcut foarte mult prima seară la Village Warrior, cel mai frumos o fost că am cunoscut oameni noi.

Penny m-a pus să-i promit că peste vreo patru ani o să merg la Village Hotel cu prietenii să facem cheful de intrare la facultate.

I-am promis serios de tot că așa o să fac. 🙂

Revin eu cu celelalte zile, imediat ce scap de teze.


One Comment

  1. Fain, fain, fain! Tăt ii fain p-acolo pân Maramu’ ! bun loc ai ajuns sa cunosti !!

Comments are closed.