Campionatele Naţionale de Ciclism pentru Copii 2017

Sâmbătă, 26.08.2017, am fost cu dom’ Vladu la Cisnădie, la Campionatele Naționale de MTB pentru copii.

Anul trecut, probabil pentru prima dată în România, s-a organizat Campionatul Național pentru Copii. Am fost, în anii trecuți, unul dintre susținătorii vocali ai Federației Române de Ciclism, așa, în forma în care funcționa ea atunci, cu Eduard Novak și Traian Goga încercând, din aproape nimic, să pună bazele unei dezvoltări de durată a ciclismului, dacă pentru “prezent” nu se putea face prea mult.

Când au reușit să organizeze Cupa României la Șosea pentru copii, am avut sentimentul că s-a ajuns la un moment de cotitură, că există o șansă și am susținut prin prezență, poze și relatări această cupă.

Oamenii au mers mai departe în 2016, organizând Campionatul Național pentru Copii, atât la șosea cât și la MTB, cu sprijinul si truda lui Kertesz Levente de la Clujul Pedaleaza, care merită tot respectul, spun și acum, acel campionat a fost deosebit, în condițiile date.

Alegerile de la FRC au adus fără îndoială o revoluție în ciclismul românesc !!!

Cupe de XCO, XCM, Campionate de Șosea, Campionate de Cadeți și Juniori, selecții și trimiteri de sportivi la Balcaniade, Europene, etc., multă muncă care s-a văzut, ba chiar și rezultate bune în zona de cadeți și juniori. Mi-a plăcut și felul în care cluburile au pus umărul la organizare și probabil aceasta este calea corectă, delegarea către cluburi a evenimentelor, cu susținere din partea Federației.

Campionatul Național de MTB pentru Copii de la Cisnădie, din 2017, reprezintă fără putință de tăgadă, un punct de cotitură puternic în MTB-ul românesc.

Organizat de clubul Măgura Cisnădie, prin secția de ciclism pe care o conduce Romulus Veștemean, campionatul este un model, un pattern de concurs pentru copii. Veștemean, prin traseul său, a făcut țăndări TOATE ideile preconcepute de la noi cu privire la concursurile pentru copii, de la ideea

“sunt copii, nu le putem da greu, așa că vor alerga 2 kilometri lângă startul adulților”

la conceptul

“lasă-i să meargă family, cu mama sau tata, 30-40 de km plat pe un forestier”.

Fără îndoială acest om a făcut ceea ce cu toții gândeam că trebuie făcut, dar așteptam să facă alții: dropuri, contrapante, rădăcini, single trail, rock-garden, săritori, off-camber, toate s-au regăsit în traseu și au fost făcute de el, de familia lui și familiile sale prietene: fam.Pescaru, fam.Hozat, fam.Hămbășan și încă alții, să mă ierte că nu-i știu !

Toate elementele unui XCO de adulți au fost aduse la un loc într-un  traseu de copii demn de Austria sau Elvetia, țări a căror rideri-copii îi invidiem.

Pentru campionatul national din acest an, RESPECT este singurul cuvânt care îți poate veni în minte!

Respect, Veștemean!

Cam atât despre traseul campionatului și organizare, n-am alte cuvinte, a fost superb, calea de urmat la concursurile pentru copii!

La campionat Vlad a plecat rău!

A plecat rău pentru că nu s-a încălzit și prima tură a fost compromisă. Vlad se antrenează singur, iar logica antrenamentului său din acest an a fost “constanță”, adică să facă toate turele în aproximativ același timp, fără variații.

S-a uitat el mult și la rezultatele de la Campionatele de XCO de la Zărnești și a constatat că în general cine a mers constant, a câștigat, cine a dat o tură tare apoi a crescut timpul pe fiecare tură în general n-a ieșit prea bine.

Ca principiu strategia a mers, teama cea mare a fost de copii ușori, Vlad are 62 de kg și 1.75 m și probabil pe aici va rămâne ca dezvoltare fizică încă o vreme, iar la 14 ani e nevoie de o anume putere să ridici greutatea pe care o vei avea și ca adult, așa că problemele veneau în principiu din partea copiilor ușori care menajau mai bine Watt-ul pe kilogram.

Am venit la campionat cumva timorat și datorită unei întâmplări din anul trecut ori  de la Campionatul de copii ori de la Cupa de șosea, nu mai țin minte, când antrenorul unuia dintre copiii concurenți îi striga sportivului său, care era în drept cu Vlad:

“Hai, dăi acum că Faur nu mai poate!!”

Nu i-am spus nimic și nici nu am să-i spun vreodată, dar m-a durut structural comportamentul omului care voia rezultate de la copii cu orice preț… Faur putea fix la fel de mult cu acel copil, dar fraza l-a făcut să cadă psihic și mi-era teamă de capcanele motivaționale la care va fi supus Vlad în acest fel, mi-am făcut cumva un reflex Pavlov, pentru că o astfel de demotivare îl poate face să nu se mai dea, știi?

Spre rușinea mea, gânduri ca astea mi-au venit în minte când l-am văzut pe Marian Frunzeanu, pe care il apreciez foarte mult ca sportiv și care știam că-l antrenează pe copilul care a și luat în final bronzul la 13 ani neîmpliniți încă…

Mi-am zis ad litteram:

“…bă… plm, dacă zice Frunzeanu ceva ca ăla de anu’ trecut, gata e! Altcareva conteaza mai puțin, dar ăsta e prea cunoscut, va conta !!!”.

Frunzeanu ne-a dat însă tuturor una din cele mai puternice lecții de fair-play pe care putea să le ofere un antrenor. În tura trei, cred, când Vlad i-a depășit sportivul, a găsit puterea să spună:

“Bine Vlad!”

Apoi Vlad mi-a spus că Frunzeanu l-a încurajat de fapt la fiecare trecere, oriunde a fost, chiar și înainte de asta. M-am simțit așa de mic, atât de vinovat, cum naiba am putut să pun io toți antrenorii din România în aceeași oală din pricina unuia singur… Frunzeanu a fost și este un sportiv deosebit, dar este și un antrenor pe măsură, mi-o părut atât de rău c-am gândit că poate fi ca cel de care-ți povesteam mai sus… Mult respect, Marian Frunzeanu, sper să ai șansa să crești multe generații de campioni!

No, nu puteam să nu spun ce simt, mereu am făcut asta pe acest blog, ori de bine ori de rău!

Vlad a ajuns astfel vicecampion național.

Multă lume l-a susținut pe Vlad: Veștemean, Frunzeanu, baieții de la Măgura Cisnădie, Raul Sînză… Mulțumim Raul, să te faci bine!

Căutam acuma o poză cu spitalul de unde a început totul, dar n-am găsit și poate e mai bine așa, pentru că locul acela nu mai are absolut nici o legătură cu Vlad. E un om sănătos, trecut prin multe, care nu se întrece cu tine, vrea doar să fie mai bun decât el însuși, până când va hotărî altceva.

Așa cum ți-am promis, eu nu voi mai scrie sau o voi face foarte rar, lăsându-i loc lui Vlad, să-ți scrie el dacă are ceva de spus.

Va mulțumesc tuturor celor care m-ați ajutat cumva să-mi cresc copilul în ultimii 7 ani, din Clinica de Pediatrie 2 din Cluj până pe podiumul de vicecampion de la Cisnadie, vă știți voi, sunteți mulți, de la rude și ziariști sportivi până la secretari de federație, de la prietenii din Luna de Sus până la cei din Constanța, Urlați, Sibiu, Cisnădie, Brașov, Moreni, Târgoviște, Timișoara, Florești, Baciu, Vâlcea, Călimănești, Târgu-Mureș, Gherla și câte încă…

Mulțumesc !

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *