Ocolul Trascăului de Sud

Am mers prea mult ca să-ți mai scriu traseul de sâmbătă, 3 August!

Am făcut OCOLUL părții sudice a Munților Trascăului! Adică am mers cât am putut de aproape pe marginea masivului. Muntele Trascău, după cum bine știi, este foarte bine delimitat cu excepția a două porțiuni, unde se poate produce confuzie: Poiana cu Narcise de la Negrileasa, unde Trascăul pare sudat de Metaliferi și zona nordică Ocoliș-Ocolișel-Iara, unde te mai poți înșela la o privire neatentă.

Azi o să-ți vorbesc doar despre sud și mi-ar plăcea mult de tot să n-o iei ca pe o aroganță geografică, pentru că nu este! Pur și simplu am încercat (și cred că am reușit) să merg cu fiul meu de 10 ani pe marginea Trascăului de Sud.

Ca să delimitez tura m-am folosit de lucrarea lui I.Popescu Argeșel: “Studiu morfologic, MUNȚII TRASCĂU”, din 1977. Singura zonă problematică fiind ieșirea din Valea Morilor, citim în Popescu Argeșel:

…relieful întâlnit în Masivul Dîmbău nu mai apare în vest. Iată deci cîteva argumente, pe care le considerăm convingătoare pentru a împinge limita Masivului Trăscău pînă la Valea Morilor, iar de aici, printr-o înşeuare relativ joasă, trece în valea Feneşului, în partea ei superioară, unde prezintă un sector mai lărgit, între valea Feneşului şi valea Găldiţei, limita este trasată, de asemenea, prin cea mai joasă înşeurare de aici, a cărei prezenţă impune totodată şi o puternică îngustare a suprafeţei superioare care apare în Trăscău.

Astfel am ajuns să credem că cel mai corect drum (CICLABIL!!!) între Valea Morilor și Sfârcea este cel care parcurge Poiana cu Narcise de la Negrileasa, coboară apoi dealul Mlaca trecând pe sub Buza Măgurii și iese pe Părăul Mărenilor în Valea Sfârcea, iar apoi pe Valea Găldiței. Atât! Așa ne-am gândit noi să rezolvăm sudul Trascăului.

Trebuie să știi că întreaga tură este ciclabilă, în ciuda faptului că noi am împins de bicle 600 m pe urcarea la Poiana cu Narcise și 500m pe urcarea spre Dealu Geoagiului, pe fond de oboseală.

Bun!

Am început din Stremț, din motive de estetică. Nu-mi plăcea să termin arcuit partea dintre Cetea și Benic, mi se părea inestetic, dar am mai avut un motiv, anume acela de a parcurge un drum pe marginea Trascăului între Stremț și Benic, să închid și această parte, o să vezi mai în toamnă de ce, dacă ești interesat.

Stremț, urcare până pe dealul dintre Stremț și Benic unde găsim prima surpriză faină, o cruce foarte veche…

“Sa Ridicat in numele
Domnului prin
Achim Papp
si sotia Raveca
in 1887, 2 maiu.
maistru
Costandin Teșcariu”

Impresionant!

Coborâm către Benic pe un drum, care se înfundă brusc. Drumul era, dar a fost blocat cu crengi, așa că ne strecurăm pe o potecă în… cimitir. Parcurgem cuvioși locul de odihnă până dăm de o poartă care ne scoate în sat.

Din Benic suim lejer pe un drum de țară de unde vedem ruinele Bisericii Reformate, monument istoric, cred.

Pe-aici ne-am distrat mult. Vladu a găsit un foișor de pază și a scrutat orizonturile, după care am trecut frumușel limba finală din Dealul Tibrului lansându-ne spre Cricău. De-aici ai șosea până în Ighiu, o faci repede. Din Ighiu urci pe sub vf.Calmului să treci dealul la Ampoița.

În Ampoița oprim la fântâna de lângă pensiunea La Mama Luță să refacem proviziile de apă. Mergem până aproape de pod și facem stânga să suim la Piatra Boului. De pe versant admirăm drumul lăsat în urmă, vf.Calmului, vf.Popii, Dealu Bisericii, apoi ne lansăm spre șosea, de unde facem dreapta. N-ajungem bine în Meteș că Vladu acuză pană. Oprim și-o facem. Pornim mai departe spre Zlatna în auspicii potrivnice. Calculaserăm o medie de 20-25 km/h pe porțiunea Tăuț-Zlatna și iată-ne pedalând cu 15-18 km/h datorită unui pârdalnic de vânt din vest, adică din față. mai găsim o parcare cu izvor, mai pedalăm cum putem contra vântului până ajungem în Zlatna.

În Zlatna, la statuia lui Avram Iancu stăm să mâncăm, să putem sui Valea Morilor. Ne punem pe mers, când Vladu mă anunță că am pană pe spate. Aproape de Vâltori, opresc să fac disciplinat pana…

Plecăm oarecum voioși, deși eram peste timpul calculat cu vreo oră. Suim ce suim până când Vladu mă anunță că…. are pană! Aici m-am pierdut cu firea și-am tras o boscorodeală inutilă la adresa penelor, după care ne-am oprit s-o facem. Fir-ar! A treia!

Plecăm mai departe să ajungem la izvor, unde facem o pauză să ne preparăm un Isostar de hidratare, că mai aveam nevoie de energie. Stând noi așa la izvor, un monstru metalic iese din padure de pe un drum pe care greu l-ai fi bănuit că poate fi bătut de roată cu motor…

Pierdem timp prețios studiind bidigania, care ne-a lăsat mască. Vorbim cu proprietaru’ care ne lămurește că mașinăria suie oriunde vrea el. Are motor de Dacia, de 1400 cmc, dar i-a modificat el rapoartele la cutia de viteze. N-are nevoie el de viteză, îi trăbă putere, că el mere cu ea la fân. Șoc și încântare în ochii noștrii, dacă mai vrei poze cu ea nu rata pozopovestea de la final.

Suim iar pe bicle, batem vechiul nostru record pe urcarea superioară, mâncăm ultima dată înainte de vârf. Eram totuși cam obosiți, așa că la narcise am ajuns împingând biclele cam 600 m, lucru benefic dealtfel, că ne cam dureau posterioarele.

La narcise, normal, nu erau narcise, dar era o tabără de offroad în toată regula, le-am tot admirat Defenderele. Vedem o troiță. La troiță Vladu vrea să pozeze tavanul pictat. Gata și cu tavanu, pe bicle și la Sfârcea. Aproape de Sfârcea admirăm Geamăna.

Deja intraserăm în criză de timp. Cei 6 km de creastă trec repede, mai o vale, mai un deal până ajungem aproape de Sfârcea unde ne atacă câinii. Facem față cu brio, dar coborârea în Sfârcea e chiar dură, foarte tehnică, și ne ia timp.

Din Sfârcea ne dăm drumul în Necrilești apoi în Modolești, apoi facem stânga spre Dealu Geoagiului. Finalul urcării din Dealu Geoagiului nu ne prinde pe biclă, suntem epuizați după 80 de km. În șaua de lângă Muntele Cetii știm că vine coborârea…

Ajungem în șa, s-a înserat aproape, și coborâm Cheile Tecșești în semiobscuritate. Aproape de Cheile Cetii se înserase bine deja.

-Nici o problemă, ne punem frontalele…

-Da’ unde-s frontalele ?

-Nu le-ai pus?

-Ba da, le-am pus bateriile alea noi Toshiba și… Tulai Doamne! Am uitat frontalele pe masă-n bucătărie!

Cam așa decurgea discuția pe la crucea dinainte de Chei. Să nu crezi că sunt tâmpit! Nu-mi duc copilul în locuri de unde nu-l pot aduce înapoi și nici în ture care-i depășesc puterile. În Cheile Cetii mă duci, mă lași sus la cruce și ajung în Cetea legat la ochi.

Luminez calea, vag, cu gps-ul, poteca o știu pe de rost. Cum cobori pe potecă, până la cale, treci prin 10 m de hățiș. Noapte, beznă totală, hățiș, Vladu scapă bicla într-un boschet. Ghinion, era unul cu spini, pană pe spate. Ieșim la drum și vedem un foc, o tabără de corturi. Trec pe lângă o fată care vorbea la telefon. Vai mie! Telefon! Am spus acasă că ajungem cel târziu la 21, e 21.30, numa’ să nu sune ăi de-acasă pe undeva… Dau să scot mobilul din borsetă. Mobilu’ mumu! O fi căzut pe undeva prin Chei, dă-l naibii!

Ne-apropiem de foc. Un băiat simpatic ne dă bună seara. Îl rog frumos să mă lase să sun 30 de secunde de pe mobilul lui. Noroc. Are semnal. E din Suceava, ei au mai fost în Cheile Râmețului, acum le place aici. Sun, la celălalt capăt nu ne aude nimeni… Țip ca dementu’:

-Suntem bine! Întârziem!

-Da! Da!, vine răspunsul salvator.

Bine că n-am ajuns la ProTV. Ieșim aproape de pârâu… Crezi că e gata? Nici vorbă.

Ghicesc în noapte turma de oi și aud primul mârâit. Nu! La asta nici un club de cicloturism sau ecologie sau planimetrie sau geometrie sau ce vrei tu nu-mi poate spune nimic… Beznă, 5 câini, copilul de 10 ani… Scot aparatul anticâini, apăs butonul, pentru prima oară în viața mea într-o tură. Aparatul clipocește de câteva ori ca un stroboscop, câinii fug într-o tăcere de mormânt.

Ok, am mai trecut de una!

-Băăă tati, aparatu ăsta anticâini are mod de lanternă!

-Ce?

-Da, are mod de lanternă, da’ am uitat să-ți spun…

Aparatul are funcție de lanternă, ba chiar funcționează ca un far bun! Suntem salvați. Din Cetea mai avem 3 km. 600m urcare ciclabilă, 2 km și ceva coborâre.

Cetea are iluminare stradală. La al doilea stâlp oprim să fac pana lui Vlad. A avut trei azi, plus una eu. Cerul e plin de stele, Vladu nu cred că l-a mai văzut așa vreodată. Ațipește pe iarbă. Când îl trezesc se străduie să-mi explice ce fain e să dormi pe iarbă, sub stele, ascultând greierii. Băi… parcă-parcă mi s-a întâmplat și mie odată, nu sunt chiar sigur… 🙂

Urcăm pe bicle, coborâm pe bicle, cot la cot, încet, să vedem drumul luminat de aparatul anticâini. Ajungem la șosea de unde găsirea mașinii în Stremț e o joacă.

Ce aventură! Câte amintiri împreună!

Eu sunt iubitor de romani, Vladu insă iubește dacii, mai ales de când orașul nostru are trupe de reenactment. În tura asta, Vladu și-a imaginat că eliberează Dacia și că e un luptător a lui Dada Mamusa, mare conducător dac…

-Dacia!, strigă Vladu.

-Libera!, răcnesc din toți plămânii la 11 noaptea între Geoagiu și Stremț.

Pozopovestea dacă dorești s-o vezi se găsește la noi pe Picasa.

Dacă îți plac acăsenii și vrei să te ții informat, poți da un like pe pagina noastră de pe Facebook: https://www.facebook.com/acasenii.ro

Trăiește intens! 🙂
Acăsenii

NOTĂ: Track-ul a fost înregistrat cu un GPS Garmin Etrex Vista HCx și are strict rol de documentare, nu îți recomand să mergi după el cu bicicleta și nici nu sunt responsabil dacă o vei face și pătești ceva!

Save

3 Comments

  1. He, he! Am vazut sambata tura pe Strava si asteptam povestea. Ma gandeam ca ai fost cu domn’ Vladu. Felicitari amandurora!
    Iar povestea, spun cu mana pe inima ca povestea a fost de 10 ori mai palpitanta decat ma asteptam. (si, ca de obicei, aveam standarde ridicate la Acaseni).
    Chiar ca traiti intens! Inca o data… Multe-multe FELICITARI !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *