Cursa JBR 2016

În 11.06.2016 am fost cu dom’ Vladu la Junior Bike Race Alba Iulia.

Bună să-ţi fie inima! După ce anul trecut la JBR Vladu a ajuns pe doi, anul acesta a ajuns primul, dar m-am gândit să fac altfel de data asta şi să-ţi povestesc cursa aşa cum am urmărit-o eu de la masa de cronometrare.

Nu ştiu dacă e o idee bună ce fac, dar credinţa mea este că se vorbeşte mult prea puţin despre cursele de copii şi implicit cultura sportivă a acestui tip de cursă este cumva eronat înţeleasă de părinţii care îşi aduc copiii pentru prima oară la astfel de concursuri.

M-am gândit că dacă îţi vorbesc astăzi despre câţiva participanţi şi câştigători, părinţii foarte noi în branşa concursurilor de ciclism vor înţelege că îşi aduc copii într-o lume firavă, dar deja existentă, cu reguli, cu fair-play, cu prietenii, temeri şi dezamăgiri, reveniri spectaculoase, revanşe şi multe altele.

M-au interesat în special cursele de băieţi, pentru că pe ei îi cunosc mai bine, pe unii de 2-3-4 ani. I-am urmărit în concursuri, i-am susţinut cu frenezie uneori, cred puternic că generaţia celor care au acum 10-12-14 ani va scoate ciclismul românesc cu adevărat în lume croind astfel un drum şi pentru cei mai mici,  desigur, daca vor fi ajutaţi şi de cei care sunt acum în top.

Prima cursă interesantă pentru mine a fost cea de la copii 6-8 ani. Mulţi copii la categorie, peste 65, aşa că startul s-a dat pe serii în funcţie de anul de naştere. Trei serii, deci: 2008, 2009, 2010, primii cinci din fiecare serie ajungeau în finală, s-a dat o șansă și celor mai mici, cum e firesc. Traseul de cca. 540 m urma să fie parcurs de finalişti de două ori.

La startul finalei s-a calificat fără probleme câştigătorul de anul trecut la JBR 2015, nr. 161 Cristian Bereczki, care avea deci de apărat un titlu aici, prin urmare am pariat pe el.

Startul l-a luat bine, cu ochii pe concurenţii din stânga sa, nr. 153 Alexandru Barbatei şi nr. 154 Dragoş Hâmbăşan. Aceştia, copii la fel de buni, cu rezultate recente locurile 1 şi 2 la concursul Cozia MTB Junior 2016, disputat în urmă cu aproape o lună.

După prima tură niciunul dintre cei trei n-a reuşit să se desprindă, Dragoş Hâmbăşan fiind cot la cot cu Cristi Bereczki, urmaţi îndeaproape de Alex Barbatei, începuse să fie clar că ei vor forma podiumul, dar ştii cum e, nu se ştie niciodată…

După tura doi, spre finiş, Cristi Bereczki aruncă o privire în urmă, ca profesioniştii, înainte de sprintul final, dar Alex Barbatei începuse deja să sprinteze.

-Cristi Berecki dragă, nu te mai uita în urmă fix înainte de finiş că facem infarct cu toţii!, îmi şoptesc în barbă din faţa laptopului…

În fine, Cristi Bereczki termină cu o lungime de roată înaintea lui Alex Barbatei, 2 secunde i-au despărţit, e clar că au valori egale, o luptă de urmărit pe viitor. Bine Cristi! Bine Alex!

Pe trei a venit, la 7 secunde de învingător, 154 Dragoş Hâmbăşan, Bravo mă Dragoş !

Clasamentul final cu timpi intermediari:

La 9-11 ani lupta era dură-dură! Trei ture lungi de 1 km aveau de făcut vitejii, cu o urcare foarte dură, având accente de 13-14%

Am pariat pe 130 Akos Farkas, un abonat al podiumurilor, câştigător la Cozia MTB Junior. Îţi tot spun de Cozia pentru că traseele de la JBR şi Cozia sunt cumva asemănătoare şi ca lungime şi ca structură, dar la JBR urcarea e mai scurtă şi mai grea.

Concurenţa era 180 David Veştemean, un copil tare bun care a câştigat anul trecut JBR 2015, 178 Elias Hozat care a venit în 2015 la JBR pe locul doi şi 158 Horea Precup, alt copil absolut deosebit, locul doi la Cozia MTB Junior, Akos şi Horea fiind totuşi cu un an mai mici decât David şi Elias.

La start au plecat grupaţi, s-au desprins în evadare imediat după prima urcare şi au ajuns la start în pluton, gata de tura doi, Akos Farkas si David Veştemean având un foarte uşor avantaj.

În tura doi surpriza a fost totală, Elias s-a desprins de pluton şi venea val-vârtej la o distanţă cam de 10 secunde de urmăritori….

În urma lui Elias, David încerca cu destul succes să-i ţină roata lui Akos.

La final a ajuns primul Elias Hozat, bine mă Elias, m-ai surprins!

La nici 7 secunde Akos Farkas, bravo Akos, nu fi supărat, eşti mai mic, ai mers excelent!

… şi după încă 15 secunde David Veştemean, bine David!

Clasamentul cu timpii intermediari e mai jos.

La 12-14 ani, se luptau, teoretic: 204 Vlad Faur, câştigător la Cozia MTB Junior 2016 şi locul doi la JBR 2015, apoi 179 Răzvan Ghiţulescu, locul trei la Cozia şi 127 Vlad Pop, mai mic cu un an decât ceilalţi doi dar extrem de bun, locul 4 la Cozia.

Vlad Faur a plecat din nou slab, în nota lui obişnuită, mai Diesel aşa, prinzându-i totuşi roata lui Vlad Pop pe urcare. Prima urcare a fost câştigată de Răzvan Ghiţulescu.

Vlad Faur a depăşit tot ce-a fost după Răzvan pe urcare şi undeva pe la baza coborârii s-a poziţionat în fruntea cursei, celelalte patru ture fiind o fugă de unul singur spre victorie.

Răzvan Ghiţulescu a reuşit şi el o detaşare de Vlad Pop…

Iar Vlad Pop s-a distanţat el însuşi la aproape o tură de restul plutonului…

Vlad Faur la finish…

Clasamentul cu timpi intermediari este mai jos.

Să nu vă supăraţi că n-am scris de fete, pe ele nu le-am urmărit şi nu le cunosc încă, iar dacă am scris de băiatul vostru şi vreţi să şterg, numa’ spuneţi-mi aici în comentariu sau pe Facebook şi şterg instant, ba îmi cer şi scuze, da-s sportivi, merită să vorbească cineva și de ei…

Faină cursă! Foarte-foarte faină cursă, mai ales la 6-8 ani şi 9-11 ani, unde concurenţa şi-a spus cuvântul, a fost ceva cu adevărat frumos.

Spre sfârşit m-am întristat puţin… O doamnă care părea rezonabilă s-a supărat! Era supărată că de ce organizatorii au lăsat copii “de la cluburi” să-i bată pe localnicii “amatori”…

Tare m-am întristat şi m-am gândit…

Vlad Faur, copilul meu, poartă un echipament Garmin Cannondale şi nu e înscris la nici un club. În fiecare zi poate fi văzut de la 14.30 cum se antrenează singur, pe MTB sau cursieră pe trasee alese de el. Are 13 ani!

David Veştemean, Răzvan Ghiţulescu şi cred că şi Elias Hozat poartă costume cu Măgura Cisnădie. Nu-s practic un club în adevăratul sens al cuvântului, un om inimos, Romulus Veştemean le-a comandat costumele ca să le creeze sentiment de apartenenţă la grup şi tot el e cel care se dă cu ei ba pe la Râu Sadului, ba pe vârful Măgura Cisnădiei pe off-road. Un om, un tată care adună copii să se dea cu ei, nici vorbă de un club în adevăratul sens, care să-ţi dea antrenor, sală sau bicicletă, trainer, roller, totul pe bani proprii! Au 11,12,13 ani.

Akos Farkas din câte ştiu se antrenează singur pe trainer sau pe teren de minim 3 ori pe saptamână cu prieteni de vârsta lui, indiferent ce costum poartă. Are 10 ani! Nu cred că Alex Barbatei şi Dragoş Hâmbăşan fac mult altfel. Au 8 ani!

Cristian Bereczki se dă cu fraţii şi părinţii lui la toate concursurile inventate, no club at all!! Are 8 ani!

Vlad Pop, 12 ani, triatlonist. Nici un club! Pe banii părinţilor! În Gherla, tatăl său a făcut de unul singur aproape un concurs pentru copii superb!

Toţi copiii ăştia au biciclete cumpărate de părinţi, trainere sau rollere de antrenament cumpărate de părinţi, echipamente cumpărate de pe net de părinţi, câştigate la concursuri la care i-au dus părinţii sau făcute la comandă de cine crezi? Tot de părinţi!

O ascultam pe doamna de care-ți spun, pe care o durea că copiii aştia “au biciclete” şi “echipament de club” şi pe măsură ce enumera, repeta cât de lipsit de fair-play a fost concursul, că uite, “amatorii” n-au avut nici o şansă!

Eu, pe măsură ce ascultam, mi-l aminteam pe Vlad pe trainer în iarnă și nu m-am simţit ruşinat, nici la organizatori vreo vină nu le-am găsit!

Pozele făcute de noi sunt pe facebook.

Să fii bine!

5 Comments

  1. Felicitari pentru Vlad! Semnat, un sustinator de pe margine, si nu numai cu sufletul ci si cu tipatu’!
    A, si apropo: fetita mea -- 9 ani. Nici vorba de club, costum etc. Bicicleta de 14kg cu dotari de entry-level, doar ore si ore de antrenament seara cand ajungeam de la servici. Locul 4 si vreau sa zic ca si acum plutesc de bucurie.
    Tot respectul pentru voi!

  2. Mestere, nu te supara ca te contrazic, dar domnu Vlad, Akos Farkas, Alex Barbatei şi Dragoş Hâmbăşan și multi altii sunt ”profesionisti”. Prin seriozitate, prin efort, prin antrenament, prin dedicația părinților, prin sacrificiile pe care le fac ei și părinții sunt ”profi”.
    Iar daca sunt așa trebuie să fie mândri de asta și nu să se justifice. Niciunde la categoriile lor de vârsta nu există o departajare pe criteriul ”elite” și ”amatori”.
    Daca vii la un concurs (de orice natură) cu gândul că meriți din start să câștigi, indiferent cât ai muncit pentru asta… înseamna că nu ai înțeles ideea de concurs. Copii care participă au în primul rând bucuria unei sărbători, pe care unii părinți au ”grijă” să o strice cu ambițiile lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *