Licența de ciclist amator

Azi, 24.02.2016, Vlad Faur și-a luat licența de ciclist amator de la Federația Română de Ciclism. 🙂

O să mă întrebi:

“-Bine bă, dar care-i sensul licențierii pentru un copil de nici 13 ani, că FRC nu organizează campionat de copii sau organizarea acestuia e absolut incertă, iar la altceva nu o folosești.”

Am să-ți răspund fără echivoc:

-Din respect pentru sport!

Licența de ciclist amator, dă o oarecare garanție unui organizator că părinții sunt răspunzători pentru practicarea sportului, că este asigurat pentru accidente proprii dar și ca răspundere civilă, că este sănătos și apt să practice sportul.

Evident, abordarea “ăla e licențiat deci e automat bun” este absolut eronată. Licența de amator pentru copii nu e o declarație că, vai Doamne, copilul e mai bun ca alții, ci, mai spun odată, doar că e hotărât să practice acest sport, că e apt s-o facă, că părinții sunt de acord, dar mai ales că sănătatea lui și a celor din jur este asigurată la propriu.

Acuma despre sport și respectul pentru acesta, uite, eu am doi prieteni care au copii la karate, la stiluri diferite e adevărat. La copii au inclusiv campionat județean, zonal, național, ba chiar fetița unuia dintre ei a fost la campionatul european de Shito Ryu. Vorbesc de copii de 10-12 ani.

Alt prieten, din Arad, are copilul cu vârsta de 6 ani la tenis și mi-a făcut capul pătrat cu calendarul competițional cumplit de bogat. De fotbal ce să mai zic…

Acestea sunt sporturi definite, prietene, sporturi la modă e adevărat, dar care și-au găsit calea cumva. Iar “cumva” ăsta se cheamă respect pentru sport.

Ce vreau să-ți spun este că dacă vrei să susții ciclismul pentru copii CA SPORT, nu ca activitate, licențierea copilului este un pas prin care poți pune umărul la redefinirea ciclismului ca sport la noi în țară.

Așadar, după 2 săptămâni de vizite medicale, asigurari de accidente, declarații ale părinților, etc, pentru Vlad, a sosit momentul să-și ridice recomandata cu licența. 🙂

Emoția a fost mare, începând cu coada de la poștă…

…apoi nerăbdarea febrilă de a deschide plicul…

…și, în fine, mult așteptatul card…

…mai exact acesta:

Federația Română de Ciclism a fost de o promptitudine excepțională, n-am trimis un email la care să nu primim răspuns în 30 de minute, mulțumim mult.

Scurta pozopoveste e aici.

4 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *