Vf.Igniș

În 08.09.2020 am fost într-o tură solitară pe vârful Igniș din muntele Gutâi.

În 08.09.2020 tata avea ceva treabă în Baia-Mare, vreo două ore, așa că m-a întrebat dacă nu vreau să merg să-mi fac antrenamentul de anduranță în pasul Gutin, până termină ce are de făcut.

Mi-a venit ideea că aș putea merge pe vârful Igniș, pentru că ultima oară când am fost, într-o tabără The North Quest, era ceață.

Așa am ajuns pe la 10 dimineața să urc Pasul Gutin…

După ce am urcat Gutinul, am făcut stânga spre locul denumit Izvoare…

La Izvoare, totul era invadat de o turmă mare de oi, cu vreo 9 câini, care m-au atacat, iar ciobanul nu a fost foarte civilizat și doar se uita nepăsător cum încerc să mă apăr cu bicla de ei.

Pe drum apăruseră și 2 mașini, care au oprit să privească cum sunt atacat, fără să mă ajute cu un claxon măcar. Oameni cam ciudați…

Bineînțeles că până la urmă m-am descurcat…

Așa am ajuns pe vf.Igniș…

Din păcate ceața nu se ridicase și n-am putut vedea nici acum Baia-Mare de sus, iar eu trebuia să cobor și să ajung la întâlnirea cu tata.

Pe coborâre m-am întâlnit cu doi trekkeri din Timișoara, care urcau pe Ignis. Ei erau soț și soție și m-am oprit cu ei de vorbă, cele obișnuite pe munte: că de unde suntem fiecare, pe unde am venit și altele. Ne-am bucurat toți de întâlnire.

Tata: Când ieșeam din Baia-Mare către Dej, soarele lumina frumos vârful Igniș…” 🙂 🙂 🙂

Așa a fost. 🙂