RGT Kids III – 2016

Sâmbătă, 03.07.2016, Vlad a participat la Road Grand Tour Kids 3, la Ploieşti, competiţie care face parte din Cupa României la Șosea pentru copii.

E departe Ploieştiul de Alba-Iulia, însă e un oraş frumos, mereu mi-a plăcut. E şi pitoresc, mai ales dacă te duci în Gara de Sud şi vezi că taxa la toaletă este 1.5 lei, nu întreba, că nu ştiu cum, habar nu am de ce îţi vine în minte fix Caragiale, “Dl. Goe”, “Bubico” şi alte poveşti cu impiegaţi.

La ora 8 la înscriere am fost cam primii, Ciocan era deja acolo şi l-a salutat amabil pe Vlad de cum l-a văzut.

Este larg bulevardul pe care se face cursa şi frumos. Castani, umbră, plat ca-n palmă, bulevard parcă special făcut pentru un criteriu. Am căutat să-mi găsesc un loc bun de pozat şi m-am pus la cca. 100 m de start către Gară, că aşa puteam poza şi plecările din start şi întoarcerile din partea dinspre gară.

Acuma, despre poze… prietene, eu nu-s fotograf şi nici prin gând nu-mi trece să prelucrez pozele pe care le fac, le fac de plăcere şi ca să analizez cu Vlad diferite tactici, că dacă tot m-a lăsat baltă cu trekkingul şi-a ales să meargă la curse, să deprindă măcar câteva obiceiuri sănătoase în privinţa asta.

În fine, am pozat copii, am avut o discuţie bună cu Traian Goga, secretarul federaţiei, care este evident om plin de cele mai bune intenţii faţă de ciclism şi care trebuie, cred eu, să fie sprijinit de toată lumea, dar mă gândesc să scriu în zilele ce vin o postare specială despre concursuri, federaţii, organizatori şi curse, aşa că azi îţi povestesc despre cursa lui Vlad.

Mi-ar fi plăcut să-ţi povestesc şi despre cursa de la Copii B (11-12 ani), care a fost fabuloasă, dar oricum am destule să-ţi spun de la Copii A (13-14 ani).

După cursa de la Sinaia, Vlad a îmbunătăţit prin antrenament câteva lucruri. A plecat foarte bine urmat, previzibil, de Radu Drăgoiu şi Mihai Ciufu.

Vlad mi-a spus că nu vrut să evadeze direct, s-a gândit că Mihai Ciufu e puternic ca şi el şi că-i va lua roata ca să poată colabora, să se poată lansa reciproc de câteva ori, pentru că nu era altă cale de a neutraliza echipa celor de la Olimpia.

Lucrurile au stat perfect şi după întoarcerea de la Gara de Sud, Ciufu s-a poziţionat bine după Drăgoiu, aştepta, cred, o ocazie să-i ia roata lui Vlad, iar Vlad ducea trena ca vijelia ca să întindă cât mai mult plutonul.

La intrarea în tura doi, Vlad nicăieri!!!

Palpitaţii, dureri de inimă, ce-a păţit copilu’, vai de mine, ce se face mamiţa, ma’mare, tanti Mița dar și tăticuţu’, etc.!! Glumesc, îl imitam pe Caragiale, că tot am fost în oraşul lui, în realitate m-am gândit că a căzut pe întoarcerea de către oraş, deşi era largă cât patru benzi, n-avea ce să păţească.

Se face întoarcerea la gară, plutonul pe care Vlad îl lăsase deşirat era din nou compact, când, din neant, ultimul-ultimul, apare Vladu…

Deci era chiar departe… la jumate de tură în spate! :))

Trecând prin dreptul meu mă uit bine după julituri, haine rupte, dureri… nimic din toate astea, nu părea să fi căzut… Atunci cum naiba? Abia la final am aflat toţi că de fapt, ducând trenă în prima tură n-a întors în locul în care trebuia şi a mers câteva sute de metri mai departe, de unul singur. A strigat la el Mihai Ciufu, a strigat arbitrul, el n-avea treabă, ducea trenă spre nicăieri.

În fine, tura trei începe cu băieţii de la Olimpia regrupaţi, gata de morişti, lansări şi ce mai ştiu ei să facă, lucruri pentru care trebuie felicitaţi.

În spatele lor, Vladu, el cu el, într-un contratimp individual frenetic, turbat, nu ştiu cum să-i mai spun, trăgea să reajunga plutonul. Băi şi incredibilul, n-ai să crezi, s-a produs!!! La întoarcerea de la gară din tura trei Vladu a ajuns plutonul!

În debutul turei cu numărul patru, “şoc şi groază!!”: Vladu se pune în frunte să ducă iar trenă, avea el o idee fixă.

Băi şi duce trena şi după întoarcerea de la gară…

În debutul turei cinci Olimpia a sprintat…

…dar Vlad a reuşit să se reunească cu Mihai Ciufu, momentul pe care îl tot aştepta.

După ultima întoarcere de la gară, colaborarea a dat roade, cei doi punându-se în fruntea cursei.

Finalul s-a dat la sprint, unde Vlad n-a mai avut energie după efortul titanic din turul trei şi-a ieşit pe patru în etapă, un loc mulţumitor, având în vedere greşala personală, consolidând şi locul trei în Cupă…

Am plecat iute că se anunţaseră furtuni mari la munte, dar ştii cum e, de ce ţi-i frică nu scapi. În Comarnic am stat aproape o oră pe loc până s-a curăţat drumul de aluviunile aduse de furtună. Aluviunile au constat într-o proporţie de 50% pietre 50% PET+uri de suc şi bere, aduse evident de pe munte, inacceptabil pentru o ţară pretins civilizată, inacceptabil!!!

Cam aşa se vedea drumul de ploaie… 🙂

Vlad zice că e mulţumit, îi e recunoscător lui Mihai Ciufu pentru că a acceptat o colaborare! Putea fi perfect fără rătăcire, dar aşa a fost să fie!

Pozele le-am pus pe Facebook, că-s destul de multe: https://www.facebook.com/acasenii.ro/photos/?tab=album&album_id=400571930113123

A fost o cursă de infarct, îţi spun!

Să nu te rătăceşti niciodată!! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *