Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/jidostina/

Duminică, 06.07.2014, am tras o tură cu Vladu pe la Jidoștina, în Șurean, cam așa:

Șugag – Barajul Tău-Bistra –  Cabana Curmături – Jidoștina – vf.Cucului – Arți – Șugag

Acuma, ca să-ți spun adevărul gol-goluț, tura asta ne-a venit în minte când am fost cu Toma și Luci Deac pe Magura Jinarilor. Stăteam cu Toma, Ioana și Lucian la un izvor, chiar înainte de coborârea în Dobra, priveam versantul ăsta al Văii Sebeșului, casele răsfirate, multitudinea de drumuri care se întretăiau și dintre toate, unul străbătea creasta și se vedea clar cum coboară în Șugag. Atunci am hotărât cu băieții că e musai să merem pe-acolo, iar spre seară, Deac Lucian proiectase deja tura, care e chiar asta de față.

Așadar, iată-ne într-o nouă tură. Așa cum poate știi, Vladu numai ce-a fost acu’ vreo trei săptămâni pe la Cabana Curmături, când eu n-am putut merge că eram cu o coastă avariată… Ținând cont de experiența lui dobândită în respectiva explorare, am zis că ar fi fain să facem o tură care să țină cont de cunoștințele nou dobândite și să aibă și o parte frumoasă, cum ar fi coborărea pe deasupra șoselei Transalpine.

No, merem până în Șugag, lăsăm mașina la locul cunoscut și-o luăm în sus pe șosea. Acuma, am uitat să-ți spun că băieții de la Bicheru Cycling erau și ei în Șureanu, ei voiau să suie pe la Mărtinie pe la Bârsana până la Curmături și apoi să facă coborârea pe care urma s-o facem și noi. Normal, primul lucru care ne-a venit în minte a fost să facem joncțiunea cu ei, eventual la Cabana Curmături, dar ei nu aveau cum să știe cum e urcarea lor și să dea un timp aproximativ.

Pe drum găsim zmeură și ne comportăm ca urșii…

Ne mai uităm la cascade, mai oprim la câte un izvor, până când ajungem la Tău-Bistra, la baraj, unde este înghețată „Transalpina”.

Bună înghețată, zice Vladu, eu mi-am luat cafea.

Plecăm în sus pe lângă lac până când ajungem la ramificația spre Schitul Țețu, de unde e offroad. Cum Vlad mai fusese pe-aici fără mine îmi povestește o sumedenie de lucruri trăite și observate de el pe-aici. A fost fain că ne-am întâlnit cu un om călare, lucru rar văzut de un copil de la oraș.

Ajungem la Curmături după o urcare intensă. Acolo bem cafea și suc, apoi mai urcăm cam 500 de metri și facem dreapta. Drumul era circulabil cu jeep-ul, iar în stânga și în dreapta era multă pădure tăiată.

La un moment dat, într-un luminiș, am zărit mănăstirea Țețu.

Mai departe am mers oarecum pe curba de nivel, după care am coborât brusc și abrupt. Nu după multă vreme am ieșit în creastă și am văzut, peste vale, Măgura Jinarilor. Pe Cindrel ploua cu tunete.

Drumul e superb, merită să-l faci măcar o dată în viață. Cobori pe un drum care merge fix paralel cu șoseaua, numai că ești la câteva sute de metri mai sus. Din loc în loc se vede asfaltul, iar Vladu nu găsește altă cale s-o filmeze decât luând bicla în spate, distrându-se copios, evident.

Iată și șoseaua…

…și iată filmarea momentului…

Mai departe a fost coborâre intensă, dură dar frumoasă. Am ajuns exact la biserica din Șugag, după care am suit pe șosea la mașină.

Cu băieții nu ne-am întâlnit, că ei au avut o urcare mai grea, mai spre seară am aflat că ei știau că suntem înaintea lor că ne pârâserâ ceva moși cu care am conversat la cabană și cu care s-au întâlnit și ei.

Din Șugag am venit iute acasă că trebuia să merem să facem poze la Skirt Bike Alba-Iulia 2014, poate punem mâine-poimâine și o selecție din pozele care ne-au plăcut mai mult și acolo.

Nu-i fain să ratezi pozopovestea, care  se găsește aici.

Acuma, dacă îți plac acăsenii și vrei să te ții informat, poți da like paginii noastră de Facebook: https://www.facebook.com/acasenii.ro