Junior Cup II – August 2016

Sâmbătă, 20.08.2016 și Duminică 21.08.2016 Vlad a participat la Junior Cup, la Miercurea Ciuc, etape din Cupa României la șosea pentru copii.

Sâmbătă a fost proba de Contratimp Individual

…iar Duminică etapa de Fond

Dupa cum se vede, concursul a fost o reeditare practic identică a concursului din Iulie, ceea ce este foarte OK, copii s-au putut testa la interval de o lună.

Sâmbătă dimineaţa am ajuns pe la nouă la startul probei de contratimp. Arbitrii federali măsurau deja biciclete, preventiv, să nu fie surprize inainte de start…

La start am stat un pic de vorbă cu Robert Tămîrjan şi cu tatăl său despre sport în general şi ciclism în particular.  În esenţă a fost vorba de programe de antrenament, despre copii şi despre dorinţa acestora de a face sport, despre ce e în neregulă cu părinţii care-şi forţează copiii să se antreneze sau să obţină rezultate.

În fine, vine vremea lui Vlad la start, e încurajat de Mihnea, noul său prieten, care îi dă sfaturi preţioase:

-Fii atent! Sprintezi până la gardurile alea, n-ai ce să dai mai mult, dup-aia te pui în şa şi-i dai!

Vlad a venit oricum hotărât să îmbunătăţească situaţia de la contratimp, pentru că acum o lună a ieşit pe patru şi zicea că n-a dat tot ce putea.

A dat bine pedală de data asta, a ieşit la final pe doi, loc de care a fost super mulţumit, a distribuit diploma pe Facebook de încântare. 🙂

După cursă a mai povestit câte ceva cu Costin, apoi am plecat spre pensiune, la refacere.

A doua zi urma proba de fond, eu am plecat în deal la Leliceni pentru poze când, înainte de start, mă sună mama Vladului:

-N-ai să crezi, nu e bună bicicleta!

-Cum dom’le nu-i bună bicicleta? Ieri a fost bună şi azi nu? De fapt din primăvară a fost măsurată oficial de 6 ori şi-a fost bună, iar acum depăşeşte?

-Da, uite, asta e, dar am rezolvat, am rugat mecanicul de la Tuşnad Cycling Team să ne scoată un pinion acum o face şi va fi bine.

M-am supărat puţin, ca la orice lucru la care nu-i găseşti explicaţie, apoi m-am gândit că a fost contratimpul individual în ziua anterioară şi e foarte posibil să se fi întins lanţul la solicitare.

În fine, cu raportul diminuat bicicleta era mai mică cu 30 de cm decât norma, evident Vladu urma să fie mult  dezavantajat, că n-avea de unde să dea sprint decât din cadenţă. No, nu-i mare lucru, ăsta să fie tot răul. 🙂

Cu o lună în urmă Vlad a ieşit pe patru la fond. A încercat de multe ori să evadeze fără să reuşească, consumând astfel destul de multă energie, aşa că azi şi-a impus să meargă cu plutonul până la sprintul final. Eu nu-i dau multe sfaturi şi nu-i sugerez ce să facă strategic pentru că e la vârsta la care trebuie să înceapă să gândească singur, altfel nimic n-are rost, aşa că a făcut cum a simţit el. În principiu i-a plăcut, a fost prima oară când n-a avut o atitudine activă.

La baza urcării de la Leliceni, plutonul era compact…

La fel a fost şi în vârful urcării, viteza era destul de mare, ritmul era impus de Tuşnad Cycling Team şi Mihnea.

Vlad şi Costin stăteau oarecum confortabil în coada plutonului aşteptând întoarcerea din Misentea. La întoarcere, pe coborâre, viteza începuse să se mărească, dar au început şi ceva jocuri tactice poziţionale, entropia plutonului începuse să crească.

După cursă Vlad îmi povestea amuzat cum nimeni nu se înghesuia să ducă trenă:

-Deci, tati, nimeni nu voia să stea în faţă, aşa că mergeam cam încet. Doi băieţi de la Tuşnad stăteau în trena unei fete, Denisa, apoi m-am trezit şi eu că merg după Kamilla, dar mi-a fost imediat ruşine şi m-am mutat în roata lui Mihnea. Oricum, Kamilla dădea pedală destul de bine.

Au rămas destul de grupaţi şi pe coborâre deşi au fost vijelioşi…

La finiş n-am fost dar mi-a povestit Vlad şi mami lui că toţi au atacat pe ultima sută de metri, a fost o învălmăşeală generalizată. Urmarea a fost că nu s-a putut stabili clasamentul decât cu mare greutate, mai jos e Vladu aşteptând rezultatele…

Aşteptarea a durat peste o oră! S-au văzut poze cam de la toată lumea, s-au văzut filmări, s-au întocmit vreo trei clasamente provizorii şi în final Vlad a ieşit pe cinci, a dat cadenţe de hamster pe pinionul mic diminuat.

Organizarea a fost OK în ce priveşte siguranţa copiilor, motociclete, maşini, punctualitate, tot ce trebuie, în nota obişnuită de la Miercurea Ciuc. La finish probabil nici cu cip nu reieşea mare lucru, tot la fotografie se ajungea, au ajuns toţi grămadă.

Eu am ajuns la finish imediat după pluton şi-am povestit câte ceva cu Vlad, care mi-a spus că în pluton era un copil care încerca sa-l enerveze, îi pocea numele, se lega de lucrurile lui şi alte chestii care n-ar trebui să existe deloc la această vârstă, dar Vladu are instrucţiuni precise pentru cazurile cu ciudaţi şi a reuşit cu brio să se prefacă că respectivul nu există.

În fine, undeva la umbră, îl văd foarte-foarte supărat pe Costin. Mama Vladului ştie de ce, că văzuse faza în direct: cineva l-a blocat chiar înainte de sprint, i-a pus frână în faţă, cel mai probabil intenţionat şi era cât pe ce să-l scoată de pe şosea. Primul lucru pe care l-am întrebat a fost:

-Sper că nu Vlad!

-Nu, nici vorbă, nu! Culmea, a fost chiar cineva din echipa lui…

N-a durat mult să ne dăm seama că era acelaşi “binecrescut” care nu-i dădea pace Vladului în pluton. Am empatizat instantaneu cu Costin toţi acăsenii, apoi, spre seară, Vladu a dorit să-i scriem un mesaj de susţinere, să ştie că suntem alături de el, ceea ce am şi făcut, pentru că sportul era parcă şi ceva cu fair-play.

Cam atât despre Miercurea Ciuc.

Săptămâna asta sunt campionatele naţionale la Turda. Vladu o să participe la şosea numai la proba de contratimp încercând să se plaseze în primii cinci dacă putem cumpăra un lanţ nou până atunci, altfel în primii opt, dar nici vreo hibă n-o să fie dacă nu îndeplinim obiectivele că nu ne urmăreşte nimeni cu puşca. Vom fi prezenţi însă la Fond să facem poze şi să ne susţinem prietenii care vor participa.

Nici la MTB în acest an Vlad nu vizează podiumul, a cărui structură o putem intui, dar locul 4 ar fi perceput ca o foarte mare realizare pentru el. A propos de intuiţie, am avut ideea să scriu cuiva, prin Mai (cred că lui Dan Mazilu, o să caut…), cum va arăta podiumul de la MTB la copii de 13-14 ani şi sunt tare curios dacă mă înşel foarte mult. La 9-10 ani de asemenea intuim campionul, dar la 11-12 ani bătălia va fi absolut acerbă, iar la 7-8 ani nimeni nu poate şti ce-o să fie, sunt mulţi copii buni şi antrenaţi acolo, plus că vor veni şi alţii pe care nu îi ştim, keep in touch, povestim după Campionate să vă spunem ce-am crezut noi şi ce-a ieşit.

No, cam atât, n-o mai lungesc, că e epoca imaginilor, nimănui nu-i place să citească prea mult! 🙂

Poze avem pe Facebook:

Time Trial

Fond

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *