King of the Offroad 2016

Vineri, 08.07.2016, Vlad a participat la King of the Offroad, la Păltiniș.

Il las pe el să-ți povestească cum a fost…


Bună. Sunt Vlad Faur și in această postare o să vă prezint experiența mea de la 13 ani la King of the Mountain Paltiniș 2016.

Am avut de anul trecut planificat acest concurs, că mi l-am dorit, așa că am mers la el cu bucurie și cu dorința de a scoate un timp bun, dar și de a vedea cum este să mergi singur la un maraton. Așa am ajuns în Păltiniș la King of the Offroad destul de devreme ca să am timp de o mică recunoaștere a traseului, pe care am și făcut-o coborând cu tata traseul pe care urma să-l urc.

Când am ajuns la zona de start am întâlnit foarte mulți prieteni, unii pe care îi știam numai de pe Strava sau de pe Facebook. Așa m-am cunoscut cu domnul Radu Besoiu și mai ales cu domnul Gigi Nicodin care este foarte bun la șosea.

Prima dată i-am zis lui tata că dacă vine Ionuț Cioica vreau să mă pun în roata lui cât de mult pot, dar Ionuț n-a venit că a plecat altundeva. Atunci i-am zis lui tata că vreau să mă pun în roată la domnul Veștemean, dar tata a zis:

-Vezi mă copile de treaba ta, că Veștemean îi foarte bun și chiar dacă poți sta acolo 5 kilometri, te gați exact când vine urcarea..

Atunci am văzut Veloprietenii din Târgu Mureș și tata a crezut că pot merge cu ei la start că sigur nu se pun primii că ei se dau foarte mult de plăcere. Lăsând vorbăria în plus, ajungem la momentul încălzirii dinaintea cursei cu Veloprietenii. După încălzire, gata de o urcare de 15 km, am așteptat numărătoarea de la start.

Am plecat în spatele unui domn care cred că se chema Mircea, de la Veloprietenii din Mureș. Aceștia mai aveau în echipă o fată de care m-am ținut ceva vreme.

După un timp fata a rămas în urmă și am pedalat destul de mult cu domnul Gligor Lucian. Dumnealui m-a ajutat foarte mult pe traseu pentru că mi-a folosit drept iepure și m-a lăsat în roata lui. Am încercat să îl ajut și eu pe el și i-am stat iepure încercând să-l duc și eu în trenă, dar dintr-o dată nu mai știu când, ne-am pierdut unul de celălalt.

Când deja începea urcarea să fie tot mai grea l-am întâlnit pe domnul Romulus Veștemean care avea probleme la roata din spate la bicicletă. Mi-o părut rău de el și când am trecut pe lăngă el l-am salutat cu “Bună ziua”. Dumnealui mi-a răspuns cu o voce bună, ca un părinte: “Salut!”, apoi am trecut mai departe.

După întâlnirea cu domnul Veștemean ne apropiam de partea cea mai grea a urcării. Pe aici, m-am tot depășit cu domnul în costum Fox de mai jos.

Într-un final, rămânând eu singur pe urcare, am auzit o bicicletă care venea tare și m-am dat deoparte să poată trece. Când m-am uitat în dreapta să văd cine mă depășește, era domnul Veștemean care mi-a spus:

-Foarte bine Vlad, nu forța, dă în ritmul tău!

Eu m-am simțit foarte încurajat de dumnealui și m-am uitat cât de bine urcă și atunci mi-am dat seama că avea dreptate tata și că nu mă puteam ține de domnul Veștemean pentru că este foarte tare, mi-ar plăcea să pot la anul.

Trecând de cei patru kilometri mai grei ai urcării am ajuns la Șanta, de unde am știut că nu mai e mult și voi ajunge la intersecția unde era tata la pozat.

Și în scurt timp am ajuns la intersecție. Tata mi-a strigat:

-Bine copil!

Apoi a vrut să-mi dea apă, dar eu mai aveam.

Pe ultima porțiune mi s-a rupt suportul de la Gopro și a trebuit să-l duc în mână, dar nu mult că imediat am văzut mașinile parcate dinspre finiș și șoseaua.

Ajuns în șosea mai aveam numai câteva zeci de metri până la poarta de finiș.

Aproape de finiș mă așteptau prietenii Andrei, Almond, Beni, Sami, Ionuț Nicola dar și domnul Veștemean și Alex Ciocan care strigau:

-Bravo, bine Vlade.

Apoi am trecut linia de finiș.

Eram fericit, deși îmi părea rău de suportul de la Gopro, da-mi ia tata altul, a zis să nu-mi fac griji.

Trecând linia de finiș, mama m-a așteptat acolo cu o mare îmbrățișare.

La finiș m-am întâlnit cu Alex Ciocan care mi-a spus:

-Ce faci mă, și-aici dau de tine, cum a fost?

-Destul de greu.

-Așa îți trebuie!

Alex Ciocan e amuzant cu toți copiii, nu numai cu mine, m-am bucurat că m-a salutat.

Filmarea puțin prescurtată este mai jos, a tăiat tata zonele lungi și plictisitoare în care pedalam singur.

…dar dacă dorește cineva să vadă varianta completă, aceasta este pusă aici.

Pozele făcute de tata la intersecția spre Șanta sunt pe Facebook: https://www.facebook.com/acasenii.ro/photos/?tab=album&album_id=402349636602019.

În final aș vrea să mulțumesc fetei de la Veloprieteni care nu știu cum o cheamă, domnului Gligor Lucian și domnului Romulus Veștemean că m-au ajutat și susținut, dar și la toți prietenii de la finiș care i-am scris mai sus.

Puteam să scot un timp mai bun poate cu 5 minute, am avut 01:26:34, dar tata a zis că n-are rost anul ăsta, mai bine să stau la 80 la sută, adică să pot vorbi și să fac reportaj să am amintire de la primul meu KoM de la 13 ani.

Vă mulțumesc frumos tuturor.

Vlad Faur

 

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *