The North Quest 2019 – Apprentice – Ziua 1

Prima zi adevărată de tabără Village Warrior era vinerea, în 3 Mai.

Vineri dimineața m-am trezit pe la 7:30, dar m-am dus la masă numai pe la 9. Mâncarea a fost foarte sănătoasă: cașcaval (care mie îmi place foarte mult), roșii, brânză foarte bună și suc natural…

După masă, ne-am verificat presiunea în roți și am mers în poligon unde domnul Dobai ne-a explicat mai multe lucruri despre bicicletă, despre suspensii, presiunea în furcile de aer și în shock (pentru cei cu full), apoi ne-a verificat poziția pe bicicletă și am trecut la poligon.

Mie mi-a verificat poziția la cornering și poziția de atac și am fost bucuros să aflu că sunt corecte, mai jos stateam la coadă să exersez ridicarea roții din față

În poligonul Village Warrior
FOTO: The North Quest

La poligon l-am cunoscut mai bine și pe domnul Cristi Trif, care era al doilea ghid de la Village Warrior, este salvamontist și se pricepe foarte bine și la mecanică de biciclete.

În poligon, erau montate două drop-uri, unul cam de 20 cm, altul mai mare, de vreo 40 cm, iar când dădeam drop, domnul Dobai și domnul Trif stăteau de-o parte și de alta, gata să ne prindă dacă ne dăm peste cap cumva, dar nimeni nu a avut probleme, că aproape jumătate din câți eram au mai fost și la alte tabere TNQ. Tehnic, am simțit că am probleme mari numai la wheelie.

Cam pe la 13 s-a terminat partea de poligon și le-am spus colegilor că mă enervează SPD-urile, că-mi tot ies din pedală. Atunci, domnul Paul Cipcigan s-a oferit să mi le regleze. Eu am crezut că are nevoie de un set de imbusuri, dar dumnealui avea o cutie de scule cu tot ce aveai nevoie pentru bicicletă. Mi le-a reglat perfect și vreau să-i mulțumesc, merg foarte bine acum, nu mai ies.

Pe la 13:40 ne-am aliniat să plecăm în tură, care trebuia să fie cam de 54 km.

Gata de tură
FOTO: The North Quest

Suzi Hilbert, de la Merida, era al treilea ghid la Apprentice și cred că era un pic îngrijorată, pentru că domnul Dobai i-a spus că în grup este un copil (adică eu), iar ea, cum nu mă cunoștea și era închizătoare de traseu, credea că mă dau mai răuț. 🙂

Tura a început pe șosea, pentru că plouase toată noaptea. Trebuia să facem un ocol al muntelui Creasta Cocoșului, așa că tura a început cu o urcare de 13 km din satul Budești până în trecătoarea numită Pasul Neteda.

Vreau să-mi iau cursiera o dată cănd vin aici să încerc cățărarea, care este foarte faină.

A urmat o coborâre în orașul Cavnic, apoi o altă urcare de 5 km cu 8% pantă, pe care am reușit să mă clasez în primii 10 pe segment.

Unele drumuri au fost destul de bune…

…dar au fost și coborâri destul de tehnice…

Am încercat cât am putut să mă țin de domnul Dobai și, la o oprire, vrând să fac poze, l-am rugat:

-Îmi puteți da, vă rog, telefonul din rucsac?

Am făcut eu poze ce-am făcut, apoi l-am rugat să mi-l pună înapoi. Atunci, un pic supărat, mi-a răspuns:

-Vlad! Eu nu am trecut prin trei războaie, nu am 80 de ani și nici nu ți-am salvat părinții de la moarte, așa că nu-i cazul să fi atât de politicos cu mine.

A fost foarte distractiv tonul și de atunci mi-am permis să-i spun pe nume, lucru pe care o să-l fac și aici în postări, de acum, sper să nu se supere.

Am văzut multe lucruri faine în prima zi de Apprentice, mai jos este un mic lac, despre care Robert Dobai ne-a spus că este de fapt o aerisire de mină, inundată.

Cred că sunt multe mine abandonate în zonă și multe drumuri care duceau la ele și au fost căndva pietruite, nu cred că e foarte greu să găsești în zonă trasee de MTB care să fie ciclabile și pe ploaie, dar la Village Warrior nu îți bați capul cu asta că Robi oricum le știe pe toate și are și pe GPS salvate 3-4 variante de traseu, daca e ceva.

Până la urmă tura s-a scurtat cam cu 10 km și am ajuns destul de obosiți la Village Hotel unde prima dată am mers la spălat bicicletele.

Ne era foarte sete cu domnul Paul Rad și la magazinele din Breb aveau numai Cola, așa că i-am sunat pe ai mei în Budești să ne aducă câte un Pepsi dacă pot și vreo brânzoaică sărată. Pepsi ne-au adus, dar brânzoaică n-au găsit nici ei, au luat sărățele de la Salatini, pe care le-am cam devorat.

A doua zi n-am mai avut nevoie că învățasem cu domnul Paul magazinele. 🙂

Seara am mâncat gogoși de la Penny Ridgley, foarte bune, mi-au rămas în minte…

…apoi am participat la prezentările lui Robert despre antrenamente și nutriție…

La prezentare au fost și prăjituri, încă două tabere TNQ și îmi pierd greutatea de concurs. 🙂

A fost o zi în care am făcut foarte multe, cum scriu cum îmi mai amintesc ceva, așa că las așa azi.

One Comment

  1. „Ne era foarte sete cu domnul Paul Rad și la magazinele din Breb aveau numai Cola, așa că i-am sunat pe ai mei în Budești să ne aducă câte un Pepsi” --> sentiment cunoscut doar de fanii Pepsi. :)))
    Mi-a placut tare! Keep up!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *