Transcindrel

În data de 29.08.2020 am făcut o tură solitară pe Valea Frumoasei și pe Valea Sadului.

Foarte mulți șoferi cu mașini de teren, care sunt și vloggeri, și care merg pe munți adevărați cu mașini de teren, numesc Transcindrel drumul dintre muntele Lotru și muntele Cindrel, de la Pasul Tărtărău în satul Sadu, peste Șaua Șteflești.

Adevăratul Transcindrel trece prin Păltiniș, coboară în Valea Sadului, Șaua Șteflești și Valea Frumoasei până pe Transalpină, sau invers, dar eu Transcindrel am dorit să numesc această tură, chiar dacă nu e corect în geografie.

Am plecat iar de pe Transalpină, urmând să mă ia ai mei din Sadu.

Într-o oră și 5 minute am fost în Șteflești, fără să trag deloc, la anduranță.

De aici urma numai bucurie, coborâre de mai mult de 30 de km. Mi-am făcut selfie-ul de Șteflești.

Mi-am dat drumul tare, o fost o bucurie foarte mare coborârea până la barajul de la Gâtu Berbecului. Acolo am oprit că aveam amintiri de când eram mic cu izvorul de acolo…

Am mai fost de multe ori aici, coborând din Păltiniș, și am oprit de fiecare dată.

Izvorul este amenajat puțin ciudat, ca să adăpostească o icoană, iar eu când eram mai mic mi se părea că este o cușcă de câine, și ziceam să oprim la „izvorul câinesc”.

Când am plecat, tata, ca să râdă de mine, mi-o zis:

-Vlade, adă bă și mie un bidon de apă de la izvorul ăla cânesc!

Exact așa am și făcut! 🙂 🙂 🙂

Spre Sadu drumul devine foarte pietros, îți fuge spatele în curbe dacă nu ești atent…

O fost foarte fain, totul s-a terminat în 2 ore și jumătate, m-au luat ai mei din Sadu și-am mers la vizitat biserica fortificată din Cisnădioara, un mai vechi vis al meu.

O fost o zi foarte frumoasă.

Later edit by Cristi Faur:

Iată cum arăta izvorul cânesc, cu povestitorul luând apă, în 2011 🙂 :