Măgura Jinarilor

Salutare lume! 🙂

Weekendul ăsta ne-am dat ceva. Îți povestesc acum tura de sâmbătă, 24.05.2014, pe traseul:

Șugag – Transalpină – Baraj Tău-Bistra – Valea Bistrei – Cantonul Tortura – Măgura Jinarilor – Dobra – Șugag

N-am mai ieșit demult cu Vladu pe munte adevărat, că ne-am luat cu maratonul de la Cozia, teste și teme și n-am mai apucat. Tura asta pe Măgura Jinarilor aveam io un fix s-o fac cu Toma, i-am și spus asta imediat ce-am făcut Coasta Porumbelului anul ăsta.

Pe acăsenii.ro ne-a mai contactat și cineva din Tg.Mureș, un tătic tare fain de băiețel cam de vârsta Vladului care era dispus să vină într-o tură cu noi. No, mă gândesc că sâmbăta e o vreme faină de tură, ca să aibă vreme copilul să se odihnească duminica.

Mă tot socotesc cam cine ar vrea să vină într-o tură mai lentă, așa, dar super-faină. Îmi mai trec prin minte Ionuț și Luci Deac.

Dau mesaj la Ionuț, Luci Deac, Toma și Lucian din Tg.Mureș. Acesta din urma declină iute inviția că avea deja planificat altceva în weekend. Ionuț zice că el nu poate sâmbăta că are treabă, da’ ar merge duminică. Nu, acum merg aici!

Pentru el și pentru Toma, care au făcut ceva trasee de-ale noastre mă gândesc să proiectez o tură care să le placă într-adevăr și-mi vine în minte Gruiu Lupului la pachet cu Valea Inzelului, în Trascău.

Până la urmă, Toma se hotărăște să facem ambele ture. Cum pe Vlad nu-l pot obosi atât de tare, il programez la tura de duminica, că e cu mai mulți bicheri și mai ușoară, iar sâmbăta, pe Măgura Jinarilor rămăsesem deci eu, soții Toma și Deac Lucian.

Toate bune, ne urcăm in două mașini și ajungem la Șugag unde dăm biclele jos și-o luăm în sus pe Transalpină. Mașini puține, liniște, frumos, o plăcere pentru socializare. Asta dacă nu ne-ar fi dus Ioana ca racheta pe șosea în sus. Râdem, că Toma o apelează pe Ioana: „Contador”. Avem vreme să ne simțim bine, oricum…


Tragem deci, Ioana mai tare, noi mai bătrânește, până ajungem la Tău-Bistra unde facem pauza dinaintea urcării.


După pauză și poze, trecem barajul și-o luam pe Valea Bistrei în sus. Nu după multă vreme vedem că drumul e închis, că s-a reparat un pod. Asta era un lucru bun, că puteai să treci cu bicla, iar mai apoi nu te deranja nici o mașină. Mergem deci până la cantonul Tomnatec, apoi până la colonia Bistra unde găsim o construcție faină, o aducțiune de apă.

Ne gândim ce-o fi, presupunem că-i o moară, până când Luci Deac descoperă că e o microhidrocentrală, probabil ca să se poată genera curent în colonie. Colonia este însă părăsită, pânze de păianjen vechi brăzdează ferestrele.

Toma stă ce stă și parcă nu poate pleca de-acolo:

-Bă, io dacă nu-mi bag mâna-n apa asta nu pot mere mai departe!

Se-apropie de mal și se spală pe față cam cum aș fi făcut în tinerețe, acum vreo 25-30 de ani, la lacul Câlcescu, pe la 10 când catadixeam să mă trezesc și să scot nasul din cort, după o seară prelungită. Ai poza la început de tot…

După îmbăiere ne suim pe bicle și tare iute ajungem la Cantonul Tortura. Acolo facem o pauză ceva mai lungă ca să-și poată Toma aranja … bazonul, care-l deranja din motive numai de el știute…

De la Tortura mai urci, dar foarte puțin. Drumul merge aproape tot pe curba de nivel.

Ajungem într-o curbă ac-de-păr, pe unde trasasem eu abaterea de la drumul mare spre un drum care nu știam dacă există. Mâncăm ceva și vorbim mult despre… biciclete, ce altceva credeai?

Deac incearcă Scott-ul de carbon a lui Toma, eu mă feresc ca de necuratu’ să fac asta, nu cumva să-nceapă să-mi placă. No, drumul secundar pe care-ți zic că trebuia să ne abatem din drumul principal, din fericire exista și era chiar bunicel ba chiar, în scurt timp, ne scoate în gol alpin.

E greu de descris senzația ce-o ai când ajungi pe-un drum ciclabil, în gol alpin și te apropii tot mai mult de creastă… Nici nu ne-am dat seama când în fața noastră a apărut lacul de la Tău-Bistra, parcă Ioana l-a văzut prima. Același lac pe barajul căruia, acum două ore ne mâncam senviciurile…

Ajungem pe un fel de platou, cu case multe, din lemn, risipite ici colo și stejari seculari la fel de împrăștiați. Drumul e înierbat, uneori abia ghicit, visul metebistului, zic eu…


No, de-aici de la stejari iti dai drumu’. Ca să înțelegi cât de fain e locul îți pun filmarea:

După ce am suit pe buza dealului ca să vedem din nou lacul, am purces pe ultima parte de urcare lejeră. Pe-aici a trebuit să deschidem și să închidem o mulțime de porți și am avut ocazia să vedem versantul de pe cealaltă parte a Transalpinei, Jidoștina, care e clar că ne-a rămas pe retină, deja fiecare visăm o tură pe-acolo.

Coborârea e bruscă, chiar brutală aș zice. Tot ce ai suit în 43 de km, cobori în 4-5 km. Aproape de Dobra, începem să întrezărim serpentinele care suie spre Jina…

Ne regrupăm la baza serpentinelor, apoi începem ultimul rulaj, pe șosea. Aici, Deac și Toma se întrec în cel mai prietenesc fel cu putință…

Ajungem la mașini, ne dăm mâna ca niște prieteni buni, apoi coborâm la benzinăria din Șugag unde bem câte un Radler fără alcool.

Ne vine ideea să stăm pe bordură, ca-n studenție, iar vânzătoarea ne face poză. Nu știu cum se simțeau ei, dar eu m-am simțit împlinit, așa, fericit, ca după o tură care-ți umple sufletul cu adevărat.

Ne-am distrat ca nebunii, ne-am întrecut ca prietenii, am râs unii de alții și de noi înșine, am făcut planuri pentru alte ture… Ne-am simțit tineri, cred, nu ne judeca prea aspru pentru asta.

Bineînțeles că avem pozopoveste, se găsește aici.

A fost o tură proiectată într-un fel, care a ieșit în altul, dar a ieșit frumos. Cindrelul e mare, este loc pentru toți. Stai pe fază, că abia mâine am să-ți povestesc despre tura pe Gruiul Lupului, cu Bicheru Cycling.

Dacă ești geograf impătimit și vrei să știi ce construim anul acesta pentru mountainbikeri, descarcă tura asta și tura Coasta Porumbelului Integral. Pune-le in Google Earth și uită-te la ele. Avem noi un plan, nu ?  🙂

cu drag,

Cristi Faur,

pentru acasenii.ro.

5 Comments

  1. Am ramas fara cuvinte la imaginile din pozopoveste. Foarte fain le povestesti, bravo! Musai trebuie sa facem ture cu voi, sper cat de curand sa ne potrivim programele. Felicitari!

  2. Pingback: Tura Bisericii | Acăsenii

  3. Turbasenie!! Mi-a placut ca Le explici la oameni ca trebuie sa fie totul matematic in filmul cu coborârea!! Nu oricum !! Tare’ sa fie logic! Buletinul meteorologic!! Poza preferata a fost aia cu microcentrala!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *