King of the Offroad 2019

Sâmbătă, în 6 Iulie 2019, am participat la King of the Offroad 2019, în stațiunea Păltiniș.

Spun de la început că am câștigat tricoul alb cu buline roșii, la a șaptea ediție King of the Offroad și a patra mea participare.

Mă simt foarte bine să am numele în aceeași listă de câștigători KOM-Offroad în care mai sunt domnul Marius Ionașcu (Maus), domnul Attila Madaras sau domnul Ionuț Roman (Killer), care cred că nici n-au auzit de mine, chiar dacă m-au mai tot întrecut pe la maratoane.

Cred că, până acum, la 16 ani îs cel mai tânăr câștigător de KOM, așa s-a întâmplat să fie, am avut șansă și o zi bună.

Ediții King of the Offroad

EdițiaAnulCâștigătorLoc Vlad Faur
72019Vlad Faur1
62018Attila Madaras7
52017Ionuț Roman12
42016Istvan Csergedi 28
32015Andrei Ianos-
22014Dorin Dîrnescu-
12013Marius Ionașcu-

Am venit la Rășinari pe la ora 11, gata echipat de acasă și plin de carbohidrați, de data asta. 🙂

Primul cunoscut cu care ne-am întâlnit a fost domnul Cătălin Verigeanu, la care tata n-o apucat să-i facă poză că era ocupat să îmi pregătească bicicleta.

Apoi am avut un timp de așteptare până la încălzire, timp în care mi-am relaxat picioarele… 🙂

L-am văzut pe Almond, care are și el mai multe participări, dar la șosea, și este mereu în top 10.

Pe urmă l-am văzut pe Paul Rad, despre care am mai povestit când am scris despre taberele The North Quest.

Am început încălzirea, iar ai mei au urcat în Păltiniș înainte de a se închide circulația pe șosea.

La start n-am plecat bine, că eu n-am putere pe plat, așa că m-am trezit pe locul 4. Am recuperat până la urmă un loc și m-am pus să urmăresc primii doi evadați, un Phoenix Mecano și un costum albastru, în clipa aceea nu știam cine sunt.

Norocul meu a fost că a venit urcarea și am simțit o ezitare la domnul cu costum albastru. Mi-a venit un val de adrenalină pe care l-am simțit din cot coborând prin vene către palme ca un fel de furnicătură, n-am mai simțit așa ceva.

Am apăsat în pedală și am depășit.

La depășire mi-am dat seama că în costum roșu Phoenix Mecano era Alex Bican, care mi-a și luat imediat roata!

-Shit!, mi-am zis, voi fi făcut!!…

Am simțit că Alex mă poate face când vrea el, îl simțeam cum era gata să se lanseze din roata mea, dar el, fără să înțeleg atunci de ce, n-a dorit! A lăsat pedala și a rămas cu domnul în costum albastru, care abia la final am aflat că era domnul Sebi Cociuba, nu l-am recunoscut în acel costum.

La final am aflat și că Alex Bican nu a fost primit în concurs pentru că nu s-a înscris online, că așa era regulamentul, deci era în afara concursului și nu-i păsa dacă mă face sau nu, o preferat să fie domn și să nu mă streseze, îi mulțumesc.

Am dat cât am putut de bine ca să pun o diferență, iar când am văzut că la Șanta am un pic de distanță am mai lăsat foarte puțin pedala, că mama mă sfătuise că la ediția asta să nu urmăresc timpul, ca la edițiile trecute, ci adversarii, și deci să nu mă uit la timp pe GPS să mă dezamăgesc de cum am mers în alți ani.

Poza de mai jos mi-o făcut-o mama cu telefonul, la finish.

Așa am câștigat tricoul cu buline: am dat cât am putut, dar am avut și destul de mult noroc.

În poza de mai jos îmi dădeam jos numărul, să îl păstrez, să nu cumva să zboare de pe mașină cum am pățit cu cel de anul trecut.

M-o impresionat comentatorul turului că știa cred că 4 limbi străine: engleză, maghiară, germană și cred că încă una, poate franceză.

Pe urmă am stat și am așteptat să vină alți concurenți de la KOM și să sosească cicliștii din Turul Sibiului.

Sticlele de șampanie pentru podiumul de la Tur erau chiar imense, cu una singură din alea ne putem face praf toată clasa. 🙂 🙂 🙂

Serghei Țvetcov a fost premiat, cred, cu tricoul roșu de cel mai bun român în Tur. Când a coborât de pe podium, mama mi-o zis să merg să-mi facă o poză cu el, dar mie îmi era jenă, cum să vorbesc așa cu omul. Atunci, mama l-a strigat:

-Serghei, vrei să faci o poză cu băiatul meu?

Serghei a fost foarte amabil, a spus că bineînțeles că da, a avut răbdare și să vadă mama dacă a ieșit poza, apoi am mai făcut una, mi-a urat succes, o fost foarte emoționant, îi mulțumesc.

Pe urma m-am uitat la premierea de la Tur și stropitul cu șampanie…

Tricoul galben, care tocmai urma să fie dat.

La Tur era și Alex Ciocan, care cred că a comentat în direct ce se întâmpla.

Apoi a venit și timpul podiumului pentru King of the Road și King of the Offroad.

Prima dată a fost strigată doamna Cristina Mănăilă, care a câștigat Queen of the Offroad și eu, pentru King of the Offroad.

Mai jos zâmbeam că doamna m-a felicitat și mi-a spus (aproximativ):

-Uite că am luat și noi pojar!

…se referea la bulinele roșii de pe tricouri… 🙂

Apoi, am făcut o poză comună cu câștigătorii de la King of the Road.

Am scos un timp bunuț, mai puteam, scoteam mai bine dacă aveam un iepure în față sau dacă îmi lua cineva roata să pună presiune pe mine.

După premiere am fost felicitat de prieteni foarte vechi, de la concursurile de copii, domnul Dumitru Andrei…

…și băiatul dumnealui, Dragoș, care a dat și el foarte bine pe Offroad.

Cu ei ne mai întâlneam de obicei la concursurile de copii de la Cozia.

Așa a fost pentru mine la King of the Mountain – Offroad în 2019.

Clasamentul este mai jos.

FOTO de la cronometraj.ro

Îmi place mult tricoul, așa s-a întâmplat, să fie al meu în acest an și mă bucur mult că îl am.

Cu această a patra ediție la care vin, am să închid participarea la King of the Offroad, ai mei spun că este un fel de regulă nescrisă, de bun simț, că dacă câștigi să nu mai participi, să lași loc altora, așa că, din anul viitor, am să încep să merg numai la King of the Road, pe șosea, unde va trebui s-o iau din nou de la zero, sper să nu dureze tot 4 ani!!! 🙂 🙂 🙂

Am dorit să îi dedic obținerea tricoului de KOM-Offroad lui Robert Dobai, pentru că m-a primit în taberele lui, a avut grijă de mine acolo, și pentru că m-a făcut să văd MTB-ul altfel.

2 Comments

  1. Oooo bravo si felicitari! Asta e un premiu fantastic! Cred ca taica-tau a fost mai fericit decit tine! Asa tare îmi place cum scrii 🙂 da’ zi drept sta taica-tau cu bota in spatele tau pina termini de scris povestea sau îți vin cuvintele ușor și natural cum ii vin lui 🙂 ?
    Abia aștept sa te cunosc in persoana cind o sa vin data viitoare in țara, o sa vin cu fiul meu Lucas și îți facem o vizita 🙂 sa fii cuminte! Și încă odată felicitări! Dana

    • Prima data imi alege tata pozele, apoi scriu, apoi imi spune unde sa reformulez inainte sa public, apoi public si apoi imi mai corecteaza mama sau tata gramatica si punctuatia daca a mai ramas ceva gresit. 🙂

Comments are closed.