RGT Kids II – 2016

Sâmbătă, 18.06.2016, Vlad a participat la Road Grand Tour Kids 2, la Sinaia, competiţie care face parte din Cupa României la Șosea pentru copii.

Iniţial vorbisem cu Vlad să relateze el cum a fost, ce-a simţit, tacticile, tehnicile, iar el mi-a promis că e de acord, dar ţi-ai găsit… cum a avut un pic de timp a pus mâna pe biclă şi dus a fost, aşa că tot eu o să-ţi spun ce şi cum.

Am avut aventuri mari de tot ca s-ajungem la Sinaia.

Dumineaţa la 5 am constatat că mi-a decedat total bateria la maşină, am decis să luăm maşina mamei Vladului, care e un Opel Corsa mai feminină aşa şi mai micuţă, fără suporţi de biclă pe ea. În fine, demontăm cursiera şi o înghesuim cumva în maşină lângă Vlad. Mergem să luăm rovignetă, că mama Vladului merge cu acea maşină numai în oraş. La benzinărie, rovignete mu-mu! Nu le mergea sistemul!

Plecăm noi fără rovignetă în speranţa că putem lua de undeva de pe drum… nici vorbă, toată ziua n-a mers sistemul. În fine, după ce-am văzut înainte de localitatea Mândra un pui de urs traversând şoseaua, pierdut de mami lui, am ajuns şi la înscrieri în Sinaia.

N-a durat un sfert de oră şi-au luat startul cei mari în Infernul Muntelui. Aici aveam mai mulţi prieteni de susţinut, printre care co-citadinii Beni şi Sami cărora chiar le-am făcut o galerie gălăgioasă.

Prima dată l-am văzut pe Sami coborând ca fulgerul.

Apoi ne-am bucurat să-l pozăm pe Cătălin Verigeanu…

A urmat Beni…

La finele cursei cunoastem în sfârşit un vechi prieten virtual, o legendă Strava, KOM pe Vatra Luminoasă, cel care l-a învăţat pe Vlad primele noţiuni despre cursieră, Bogdan Mincă, zis Mancuso…

Mulţumim Mancuso şi iartă-ne mă, micile miştouri neinspirate, ne mai distrăm şi noi… 🙂

Acuma cursa…

M-am dus să pozez pe urcare, că aici urmau să se desfăşoare evenimentele… Cât mi-am găsit un loc mai bun, un părinte descoperă că traseul nu va include sensul giratoriu din capătul urcării pentru că nu se poate opri circulaţia, întoarcerea se va face la 180 de grade pe o trecere de pietoni.

Am înghiţit în sec, că Vlad se antrenase pentru giratorii mai largi, aşa erau desenate pe net. Nici 10 minute nu trec şi mă sună mama Vladului că e o problemă.

-Ce problemă?

-Bă Cristi, a venit poliţia şi i-a spus lu’ Ciocan că nu-l mai lasă pe sensul giratoriu de lângă Mega Image că blochează circulaţia prea mult!

-Şi Ciocan?

-Păi, Ciocan a zis că-i întoarce la 180 de grade în faţa sensului. N-a fost el cu ideea, nu l-au mai lăsat ăia…

No, traseul devenise un baston cu două întoarceri la 180 de grade. Aceste două întoarceri au anulat practic orice evadare, Vlad mi-a spus că s-a simţit ca-n filmu’ ăla “Ziua Cârtiţei”, că tot ce muncea pe urcare, coborâre se risipea în întoarcere şi trebuia luat totul de la capăt. În fine, este şi acesta un tip de cursă şi m-am bucurat că s-a întâmplat aşa.

S-a dat startul şi Vladu a plecat destul de bine, pe doi-trei talonat de băieţii de la Olimpia.

Încă de la Bucureşti de la RGT I ştiam că Vlad nu poate avea mare avantaj din faptul că este puternic, restricţia de raport te aduce la egalitate cu ceilalţi, deci a încercat câteva tactici solitare de cursă, numai că în lipsa unui colaborator acestea nu-s cu mari şanse de reuşită în faţa unei echipe. În tura doi a fost totuşi în plutonul fruntaş.

În tura trei s-a decis să evadeze şi la cum îl ştiu, probabil ar fi reuşit să se desprindă, dar la 10 metri de poza asta îl aştepta întoarcerea la 180 de grade de sus, deci regruparea era garantată…

După calculele noastre, la Cupa României a ajuns pe patru, nu ştiu sigur pentru că nu ştim care au mai fost sportivii legitimaţi, aşteptăm şi noi clasamentul Federaţiei, dar el e oricum foarte mulţumit, obiectivul lui pentru vârsta de 13 ani, de început de categorie deci,  este de a fi în primii 5.

Obiectivul meu e să-l văd sănătos şi fericit. 🙂

Despre concurs pot să-ţi spun că a fost frumos şi bine organizat, Ciocan a fost în vervă, Vladu, cum ţi-am spus, s-a cam enervat, că se simţea ca în Ziua Cârtiţei, cum construia ceva, se reseta totul la starea iniţială. 🙂

Mie mi-a fost tare cald, am avut o zi rea, dar m-am bucurat că a ieşit aşa, pentru că probabil Vladu va învăţa să evite căderile psihice când i se anulează avantajele pe care crede el că le are şi va învăţa să lupte mai departe.

Un preten din Sibiu m-a intrebat de ce-l chinui cu şoseaua…. Exact de-asta! Pentru tehnică şi tactici!! Vlad e puternic, într-o cursă MTB se pune pe locul trei, cinci, cât o fi valoarea lui şi nu-l mai mişcă nimeni de-acolo, dar aici puterea ţi se anulează, eşti nevoit să apelezi la inteligenţă de cursă, la colaborări ad-hoc cu alţi copii, tactici, Cupa României la Copii îţi face sigur copilul un ciclist mai isteţ…

Multe poze de la cursa celor mari am pus pe Facebook aici:

https://www.facebook.com/acasenii.ro/photos/?tab=album&album_id=395250313978618

Pozele de la cursa copiilor sunt aici:

https://www.facebook.com/acasenii.ro/photos/?tab=album&album_id=395266550643661

Să fii bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *