Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/001traversarea-sud-nord/

În 05.07.2015 am făcut o traversare a munților Cindrelului, de la Sud la Nord, așa:

Șaua Șteflești – Platoul Diavolului – Culmea Găujoara – sub vf. Foltea – Drumul Pietros –  sub vf. Strâmba Mare – Padina Rudarilor – La Duși – Sub Duși – Valea Dobrei – Dobra – Șugag

Pentru traversare a trebuit evident să ieșim din tiparul turelor circulare și să facem o tura de la A la B. Am tăiat din tura asta o porțiune, ți-am lăsat numai esența ei, ca să te ajute să te joci cu track-uri în Cindrel. În realitate am pornit de la Gura Frumoasei, locul din Transalpină unde te abați pe Valea Frumoasei.

Da, ai dreptate, am făcut aceeași urcare ca ieri, dar destinația de azi e alta. Nu-ți mai spun multe despre Valea Frumoasei că am descris ieri. Am ajuns iute la podul ce trebuie trecut spre Șteflești și am început suișul spre șa.

Vladu a dormit strâmb în cort și-i amorțește o mână. Ca să-i treacă cică e bine să facă flotări, i-a spus lui Cirică, un preten bun de-al lui și-al meu… 🙂

Pe serpentine, am întâlnit un biker care cobora valvârtej. E din Harghita, a dormit la Râu Sadului și merge la Obârșie, ne-am bucurat să ne pozăm unii cu alții…

În fine, ajungem în Șteflești unde ne luptăm iar cu panta…

Urmează pushbike-ul, apoi ieșirea în creastă. În poza de sus de tot, dom’ Vladu crede că a prins mișcarea cu creasta pe care vom merge.

Acum e fain să-ți povestesc și cu harta un pic.

Ca să înțelegi bine Cindrelul trebuie să-i dai o roată. Noi am făcut asta anul trecut în tura Ocolul Munților Cindrel. O roată a Cindrelului însumează 170 km, majoritatea pe șosele cu excepția a 40 km cât să fie Valea Frumoasei și Valea Sadului împreună, unde ești offroad, o poți face într-o zi lungă de vară.

În esență Cindrelul seamănă cu un triunghi, iar tura de față o poți considera înălțimea triunghiului, că e aproape o perpendiculară dusă din Jina pe creasta somitală.

Drumul deci, unește două margini din Cindrel: Șaua Șteflești și localitatea Șugag. partea cea mai grea este formată din Culmea Găujoara și Drumul Pietros.

Culmea Găujoara ține de pe vf. Frumoasa până sub vf. Foltea și este aproape integral ciclabilă cu excepția unei porțiuni de 100 m de unde o să-ți pun poză. Acum vreau însă să-ți arăt cum se vede de pe MTB coborârea de pe vf. Frumoasa pe Culmea Găujoara:

Nu se vede bine în filmare, dar poteca trece exact pe marginea abruptului, abrupt care nu e altceva decât căldarea Iezerului Mic al Cindrelului, dacă te rostogolești nici jnepenii nu te mai opresc s-ajungi în lac. 🙂

Drumul e pietros, abruptul intimidant, iar faptul că te simți legat de biclă pe SPD-uri nu e ceva de natură să te relaxeze. În mod natural îți e puțin frică, mie mi-a fost spre exemplu.

Vladul, DUPĂ ce a trecut de porțiunea periculoasă, pentru că se uitase în abrupt a început să aibă și el emoții și s-a oprit dând vina pe cauciucul spate.  Dac-ar fi să-ți dau un sfat, acela ar fi ca în ture de abrupt să te uiți la 20 de m în față, nu te uita la roată sau la pedale că te-apucă frica, deși terenul poate nu e greu.

Culmea Găujoara e tehnică, nu te du dacă nu știi să mergi pe pietre. Merge bine și cu hardtail-ul dar un all-mountain ar fi binevenit…

No, cam așa mergi până sub vf. Foltea. Acolo ai parte de ceva special, debutul Drumului Pietros…

Ăsta e un rock-garden de toată frumusețea, ai nevoie de all-mountain și o căruță de tehnică ca să stai în pedale. Nu-i cazul nostru, care am împins biclele la vale cam 100 m cât ține porțiunea, dar mi-a plăcut terenul. Dup-aia mai mergi pe single trail, foarte fain, până aproape sub vf. Strâmba Mare unde drumul devine uimitor de pietros.

Pe-aici am împins biclele, să tot fi fost vreo 2 km, până în Padina Rudarilor (30 min).

Deși știu oameni care pot merge pe un astfel de drum, îți spun că nu-i ciclabil, ca să se potrivească la toată lumea descrierea. E în schimb deosebit de frumos.  Banda Albastră a Cindrelului e bătută destul de rar din cauză că ai acces greoi la ea. De-aia-mi place MTB-ul, că-ți oferă productivitate mare, în mod normal, pe jos, de pe vf. Frumoasa la Jina ai face poate 8-9 ore. Cu bicla, deși împingi vreo oră la ea, în 3-4 ore ai rezolvat problema, e frumos…

Așa am ajuns în Padina Rudarilor. De-aici nu te mai dai jos până la mașină. Coborârea din Padina Rudarilor ți-am mai descris-o și cu filmări în tura dedicată: Padina Rudarilor, dă un ochi să-ți amintești cum a fost…

Ajunși la Sub Duși, care e un canton forestier, aveam de ales între continuarea pe bandă albastră peste Coasta Porumbelului spre Jina sau coborârea pe Valea Dobrei. Am ales coborârea pe Valea Dobrei că anul trecut când am urcat-o  ca să facem Coasta Porumbelului i-am promis Vladului că odată o vom coborî, iar acum mi-a părut momentul potrivit.

Am coborât mult, am uitat de noi aproape. Apoi am ajuns în Dobra la șosea apoi la Șugag unde ne-a așteptat mami cu mașina.

Mi-am făcut praf cuvetele în tura asta, că m-am dat la vale pe bolovănișuri de care n-am mai văzut în viața mea, dar a fost fain… foarte-foarte fain, nu-mi pare rău.

Tura asta solicită majoritatea tehnicilor de MTB de care ai auzit vreodată!

Du-te în tura asta numai daca ești tehnic și puternic, lasă orgoliul deoparte, recunoaște-ți și înțelege-ți propria valoare! Dacă faci 150 de km pe forestiere mai iute ca 3 prieteni ai tăi nu înseamnă că ești mountainbiker, înseamnă doar că ești mai fit, pe pietrele de sub Foltea îți poți rupe gâtul în primele 5 minute, nici n-apuci să-ți atingi pragul lactic sau ca alternativă, poți împinge tot drumul și apoi să spui că te-am trimis în bălării și nu e nimic ciclabil! Este! Din 40 de km împingi 2, 3 cu urcarea din Șteflești, o proporție rezonabilă pentru senzațiile ce le capeți în schimb. 🙂

Mai glumesc și eu, dar îți vorbesc așa ca să nu crezi că e o tură idilică, e ok să fii conștient că e grea!

Și nu uita să-ți cureți SPD-urile dacă nu mai cuplează… 🙂

Pozopovestea o găsești pe pagina noastră de pe picasa.