acăsenii în Cheile Cibului sau prima tura de 100 km

Ne-am gândit mult cum să numim postarea asta. Până la urmă am pus titlul ca mai sus, dar puteam să-i zicem și „Ocolul Munților Vințului în 100 km” sau alte chestii la fel. Oricum, ideea era să facem prima noastră sută de kilometri, să depășim bariera psihologică de 100.

Americanii numesc spargerea barierei de 100 de mile „a century” așa că, pentru că trăim în România unde distanțele merg în km, ăsta e primul nostru century doar că pe sistem metric. 🙂

Am vrut să facem tura asta anul viitor, la vârsta de 10 ani, dar Vlad, motivat de câștigarea Cupei Emmedue Sport s-a simțit pregătit acum, astfel că totul s-a petrecut la nouă ani.

Să povestim deci.

Am plecat din Alba Iulia pe la nouă dimineața, având în față Trascăul cu Piatra Cetii și Piatra Craivii frumos profilate la orizont.

După circa 30 de km coșul de la Zlatna ne dădea de știre că ne apropiem de etapa II – cățărarea spre Cib.

În Zlatna oprim la primul market pe dreapta unde Vlad își ia un Pepsi iar eu o Fanta.

Urmează cățărarea de 5 km spre Cib. O facem fiecare cum poate, Vlad mai bine, eu mai bătrânește așa…

În Cheile Cibului vizităm mănăstirea, adică, na… ne uităm cum arată și cum cadrează cu peisajul. Se știe că mănăstirea a fost construită fără aprobare chiar pe teritoriul rezervației, lucru care ne întristează, oricât am fi de credincioși.

Imediat după mănăstire, ne-apucăm de coborât. Nu facem bine 500 m că, ne oprim plini de bucurie: din sens opus, un MTB-ist singuratic urca dealu’. Salut! Salut. Cine suntem fiecare, ce facem, etc. Omul e din Timișoara, e cu familia prin apropiere și face o tură de vreo 50km. Facem și noi o sută, da nu așa grea ca a lui. Din vorbă în vorbă aflăm că și el, ca și Vladu, și-a schimbat întregul tren de rulare (lanț, pinioane, etc.). Trag un ochi la pinioanele lui cromate, îmi plac tare.

Am uitat să-ți zic că după noroaiele de săptămâna trecută de la Emmedue Vladu și-a schimbat butucul pedalier, pinioanele (aici chiar și-a făcut upgrade, și-a pus pinion de 34 pe spate ca să…. ce crezi?… să poată urca pe foaia din mijloc… 🙂 ), lanțul, etc. Așa. Ne despărțim de MTB-istul solitar, ne-a făcut reală plăcere întâlnirea cu dumnealui, sper să-l găsim pe Facebook să ne împrietenim.

Pornim apoi la coborâre. Ajungem la un râu pe care eu, deștept ca focul, încerc să-l trec pe biclă. Era cam adânc și evident că am ajuns cu picioarele în apă, spre marea distracție a lu’ Dom’ Vladu care, se mulțumește să treacă tacticos pe… punte. 🙂

Și uite așa trecem de Geoagiu băi, ajungem în Geoagiu și găsim râul Mureș cam mare. Nu-l trecem , facem stânga spre Alba Iulia și oprim să umplem rezervele de glicogen cu ceva carbohidrați.

Tot aici vedem Retezatul, o să mergem noi anul ăsta pe el.

Și tot așa, dintr-un sat în altul, mai facem și o pauză de dat cu piatra-n Mureș.

Ajunși la 5 km de casă constatăm că s-a realizat century-ul.

Mai facem 5 km, ajungem la buni unde lăsăm biclele și apoi mergem acasă, fericiți, zic eu.

Tura e asta de mai jos, am pus noi track la începutul postării.

Pozopovestea se gasește la noi pe picasa.

Mă… am făcut 106 km la 9 ani mă! Suntem fericiți! 🙂

Acăsenii

2 Comments

  1. Pingback: Ocolul Munților Vințului | Acăsenii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *