Tura Căptanelor

În 23.06.2015 am tras cu dom’ Vladu o tură în Cindrel așa:

Rod – Pârâul Negru – Jina – vf. Căptanu Mic – vf. Căptanu Mare – Dealu Crețu – Dealu Satului – vf. lui Mihai – Dealu Pleșa – Tilișca – Rod

O fost o tură tare faină, pe care o pândeam demult. „Pândeam”, în sensul de a prinde o zi faină, să ai fun să mergi pe-acolo. Astfel am ajuns, pentru că în weekend a plouat, să ne prezentăm marţi, mai jos de Rod, la crucea care marchează intrarea pe Pârâul Negru.

Prima dată am mers cu Vlad pe Coasta Porumbelului în Mai 2012, nu știu ce făceai tu atunci, dar noi ne-am distrat mult, am trasat un track, adică o linie,  şi-am mers pe ea… :))

Apoi am mers pe-acolo din Valea Dobrei, în Martie anul trecut.

Am mai coborât, tot anul trecut valea Pârâului Negru, dar sensul turei de azi e ales astfel încât tura să fie integral ciclabilă. Dacă eşti puternic, poți s-o faci şi invers, da-i destul de dură urcarea din Tilişca pe Dealul Pleșa.

Mergem aşadar pe Pârâul Negru la deal, pozăm vf. Petriceaua, apoi o turmă de oi care avea nu mai puţin de 9 măgari.

Pe Pârâul Negru n-ai o pantă relevantă, ciclezi ușor.

Ajungem într-un loc pe care eu l-am numit „în giratoriu”.

Asta pentru că acolo se întâlnesc mai multe drumuri și poți s-o iei în multe direcţii: un drum vine din dreapta, drumul pe care am coborât anul trecut, care coboară de-a lungul pârâului Luncuţa din Jina, aproape de ieșirea din Est.

Alt drum vine din stânga, de-a lungul Pârâului Peştilor, nu te du pe-acolo că n-ai treabă.

Apoi drumul pe care am venit noi acum şi care continuă spre Vest lăsând în stânga Gura Căptanului, vărsarea pârâului Căptanu în Pârâul Negru.

Aici am întâlnit ciobanul cel prost!

Se pare, da!, că nu toată lumea din Jina e neam cu Ghiță Ciobanul, considerat de media românească ciobanul deştept. =))

Ciobanul cel prost îl ai în poza de sus de tot și avea vreo 5 câini. Ajungem lângă ei, io „Nie la uoi”, ciobanul cel prost nimic.

Câinii bat câinește mai să muşte din cauciucuri, io „Nie la uoi!!”, ciobănașul cel prost, în continuare, nimic. El e de fel un copiluţ de vreo 17 ani cred, cu moaca tâmpă. Mă răstesc puţin la el:

-Da’ dă şi dumneata-n iei o țâră, nu vez’ că vin să muște?

-Da’ dejaba dau că tăt aşe fac…

Îl rugasem doar din amabilitate, ca să nu-i agresez câinii, dar văzând că n-am cu cine scot instrumentul cu ultrasunete și le dau căţeilor, cu părere de rău,  o porţie de sunet imperceptibil. Câinii tac brusc şi se îndepărtează într-o tăcere de mormânt, în timp ce prostanul se uita siderat.

Doamne iartă-mă!

În fine, ajungem în Jina, suim în creastă, apoi pozăm cu mare drag un loc de suflet, Măgura Jinarilor.

Acum facem creasta de la Nord la Sud şi e firesc ca valea pe care am suit să ne cadă sub ochi, astfel că vedem vf. Măgura și vf. Petriceaua de la distanţă mai mare…

Creasta asta se apelează impropriu Creasta Porumbelului, denumirea i-a fost dată de baicări și atevişti.

Coasta Porumbelului este numită porțiunea de la Sud de Crinţ cuprinsă între vf. Guga Mare, Pădurea Pripoane, Cantonul Sub Duşi și Valea Dobrei.

Între Căptanu Mic și Căptanu Mare, găseşti pe unele hărţi un cătun numit Hurdubeu. Acesta se află de fapt pe o coastă denumită Coasta Vârtoapelor.

Avem deci creasta dintre Jina și Crinț și două „coaste”, Coasta Porumbelului la extremitatea de Sud-Est și Coasta Vârtoapelor în Vest.

În timp, probabil se va încetățeni termenul impropriu de Creasta Porumbelului pentru creasta Crinț-Jina, eu am făcut doar câteva precizări de nuanță.

Mai cu una, mai cu alta ajungem să vedem vf. Guga Mare.

Vf. Guga Mare îl poți ocoli prin stânga dacă mergi spre Crinț sau prin dreapta dacă vii dinspre Crinț.

Don’t !!!

Oricât de nașpa ar părea urcușul, priveliștea de pe Guga Mare merită efortul. Oricum, în tura asta noi n-am ajuns acolo, c-am făcut stânga din vreme. Întâlnim un cioban cu 5-6 câini, deştept de data asta, strig la câini, strigă și ciobanul, se opresc. Schimbăm 2-3 vorbe…

-Da’ cuminți câni aveți, am văz’t mai răi în Cindrel…

-D-apă și noi avem de-ia da-s sus la munte acuma, c-acolo-i de iei…

Îi spunem că merem în Tilișca și-l văd neîncrezător că nimerim drumul…

Drumul îl nimerim cu precizie, este evident oricum, greu te-ai putea rătăci. Nu știu dacă încă ți-ai dat seama, dar mergem pe o creastă care coboară în Tilișca paralel cu cea pe care am coborât, tot în Tilișca, în Tura Vălenilor. Dealtfel de-aici se vede tare bine Dealul lui Băiu și Dealul Vălenilor.

Imediat se face văzută o coborâre înierbată, apoi ajungi la stână unde băcița vrea să ne dea brânză telemea. Am filmat asta pentru tine, mama Vladului m-o sfadit că n-am luat, acum îmi pare și mie rău… Dacă ai răbdare să te uiți la tot filmulețul, undeva pe la mijloc vei înțelege de ce sunt eu un om fericit! 🙂

De fapt am filmat toată coborârea, dacă ai nevoie de ea vreodată dă un semn. Frumos… coborâm, suim ușor, coborâm… Aşa trecem Dealul Crețu, Dealul Satului, Dealul Peștera, vf. lu Mihai, Dealul Pleşa… De-aici vezi întregă Țara Secașelor…

Apoi am întâlnit o cruce pe care scrie „Doamne-ajută” şi imediat a început o coborâre demențială pe pietre, şleauri, etc., în doi km am fost în Tilișca, apoi în încă 4 km, la maşină în Rod.

Dacă vrei pozopovestea este pe pagina noastră de picasa…

Mult bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *