Pedalând cu Ştefan Hodi

Sâmbătă, în 13.04.2013, am avut onoarea să pedalăm cu Ştefan Hodi.

Multă lume îl ştie pe Ştefan Hodi drept un mare cicloturist, dar noi l-am perceput mai degrabă ca pe un mare-mare iubitor de sport în general, de copii, de familie şi de ţară în ultimă instanţă.

N-am să-ţi spun despre performanţele lui sau ale familiei sale pentru că despre toate astea poţi citi în sinteză pe acest link. Unul dintre cele mai frumoase articole despre Ştefan Hodi l-am găsit pe acest link. Eu nu vreau decât să-ţi spun cum am perceput noi întâlnirea cu acest om realmente deosebit…

Prima întâlnire cu Hodi a fost în 2011 la Maratonul Ţării Gugulanilor, am mai scris noi despre asta aici. Apoi ne-am văzut cu el în 2012, la cursa de la Valea lui Liman, unde i-am cunoscut aproape întreaga familie. Acum vreo săptămână, ne găsim pe facebook şi zice că o să treacă prin Alba-Iulia că merge la Târgu-Mureş la un meci de volei.

Când i-am povestit lui Vlad de întâmplare, explozie de entuziasm:

-Daaaaaa, pedalăm cu Hodi!

Sâmbătă pe la 10 în Alba-Iulia ploua cu găleata. Hodi zice că ajunge pe la 14:00, aşa că la 13:45 eram la podul de peste Mureş.

Stăm ce stăm şi n-ai să mă crezi, la 13:51:35, apare un biciclist pe pod:

Deci, eu aşa punctualitate, pe bicicletă, n-am mai văzut, mai ales că plouase. Vlad era în stare de multe pentru a pedala cu Hodi, printre altele a refuzat o excursie la Cluj cu bunică-sa că „e o ocazie unică, nu vreau s-o ratez”.

Stăm de vorbă, facem poze, discutăm prieteneşte, Vlad e fericit. La fel şi eu.

Hodi e un om liniştit şi modest şi discutând cu el, orice ai face, până la urmă tot vine vorba tot despre copii şi familie. Dacă îi spui că îl admiri pentru Turul Europei, de exemplu, el o să-ţi spună că e meritul copiilor lui, a familiei lui. Rareori am văzut un om să ţină la ai lui atât de mult şi atât de sincer.

Am văzut, nu o dată, îi place să susţină sportul cum poate şi încurajază pe oricine să facă sport. Ne povesteşte cum, dacă îl invită cineva la un eveniment sportiv, se duce cu sufletul, mai ales dacă ştie că prezenţa sau realizările lui îi poate stimula, încuraja pe alţii, mai ales pe copii.

Trăieşti un sentiment copleşitor oarecum, să povesteşti cu Hodi. Omul ăsta vorbeşte de 1000 de km, de 8000 de km, de 18.000 de km cu aceeaşi uşurinţă cum vorbeşte despre drumul de la Lugoj la Tg. Mureş, pentru că-ţi place un meci şi vrei să-l vezi. E un om admirabil şi poate tocmai din acest motiv găseşti greu cuvinte să descrii ce simţi.

Pedalăm liniştiţi, protejaţi parcă de bicicleta lui Hodi şi de steagurile lui, unul tricolor şi unul cu Lugojul pedalează.

Povestim în mers, în măsura în care ne permite traficul, noi nefiind obişnuiţi ai şoselelor ca Dumnealui, apoi mai oprim pentru o poză-două şi mai profităm de ocazie să-l ascultăm vorbind despre familie, despre sport, despre felul în care merită să-ţi trăieşti viaţa. Ne spune că deşi nu e un om avut, este unul dintre cei mai bogaţi oameni, pentru că el are două lucruri de preţ: familie şi amintiri.

Ne despărţim tăcut, Hodi concentrat probabil la drumul ce-l mai are, noi, eu şi Vlad, striviţi parcă de un sentiment frumos, sentimentul că facem exact ce trebuie: petrecem timp împreună şi ne clădim amintiri.

Familia şi amintirile, singura bogăţie cu adevărat importantă a unui om, învăţătură pentru care nu putem spune decât:

Mulţumim Ştefan Hodi!