King of the Offroad 2017

Relatarea lui Vlad Faur de la KOM 2017, ad litteram:

“În acest an am participat din nou la King of the Mountain, la Păltiniș, de data asta cu gândul să dau tot ce pot, pentru că anul trecut am fost de plăcere și ca să fac un reportaj de pe traseu.

La start ne-am întâlnit cu mulți oameni și copii cunoscuți, apoi mi-am luat numărul de concurs.

După înscriere m-am pregătit de cursă.

Apropiindu-ne de startul cursei, eu și cu prietenul meu Almond, care a mers la șosea, am început să ne încalzim pe șoseaua plină de cicliști.

Cu 10 minute înainte de start am început să ne aliniem. Eu m-am pus în al doilea rând la start, în fața mea avându-i pe băieții de la Geiger, iar la 13 fix START!! 🙂

A fost o plecare în forță, ca și anul trecut, nu s-a creat nicidecum un grup mai mare și compact nici la început, nici pe parcursul traseului, se mergea în grupulețe de câte 2-3 cicliști.

Am ajuns și eu într-un grupuleț cu Cosmin Oprea, pe care îl știam de la Blăjel, care mi-a spus să nu dau așa tare pe prima parte, care era un fel de fals plat în urcare, ci să mă păstrez pentru urcarea mai grea (sfat pentru care vreau să-i mulțumesc domnului Cosmin Oprea).

Am stat o vreme cu el și încă un ciclist în același grup. La un moment dat am văzut un costum de Măgura Cisnadie și am început să dau un pic mai tare crezând că e domnul Romulus Veștemean, dar când m-am apropiat mi-am dat seama că era domnul Dorian Hozat. M-am bucurat că era cineva cunoscut și am stat o vreme cu dumnealui, apoi, uitându-mă mai atent în față mi s-a părut că am văzut alți cicliști cunoscuți și am atacat puțin cât să-i ajung, dar nu erau cine credeam eu.

Am ajuns pe primele serpentine și la baza urcării mai grele într-o colaborare cu ciclistul care a ajuns pe locul 13 la final (domnul Robert Sasu cred că se numește, după ce m-am uitat la cronometraj).

Dintr-o dată, pe margine îi vedem pe Patrick și pe domnul Marius Pescaru care ne-au făcut galerie și apoi s-au alaturat grupului, ei neparticipând la cursă, căci erau la antrenament.

Am mai stat o vreme după domnul Sasu, cu Patrick în spatele meu. Patrick m-a ajutat cu foarte multe sfaturi spunindu-mi să-i iau roata, să nu o las, să-i dau că pot mult mai bine și multe altele.

Cu toate aceste încurajări în jurul meu m-am pus pe dat. 🙂

Mai sus de Șanta, unde mă astepta tata să-mi dea un alt bidon de apă, Patrick s-a pus în fața mea și mi-a spus să merg după el.

Luând bidonul am încercat cu ultimele puteri ale momentului să-i țin roata lui Patrick, dar el fiind mai bun decât mine, nu am reușit să stau chiar în roata lui.

Ca să vă spun așa foarte direct și sincer, până la șosea, unde m-am despărțit de Patrick, m-am simțit ca un buștean care este tractat de un TAF. 🙂

La intrarea pe șosea, Patrick mi-a spus că acum e momentul să dau sprintul final și așa am făcut.

Trecând covorul de cronometrare de la finiș mama m-a luat în brațe, m-am reîntâlnit cu Almond, ne-am felicitat reciproc apoi m-am așezat pe scaun, epuizat.

După o căutare pe cronometraj.ro mama imi spune că-s pe locul 12.

Am fost bucuros, că tata credea că o să fac doar între 01:10:00 și 01:15:00, mi-a fost și ciudă că n-am scos o oră, dar anul acesta nu puteam mai bine, că am dat cam tot.

Așa s-a încheiat KOM 2017 pentru mine.

Vreau să le mulțumesc foarte, foarte mult lui Patrick Pescaru și tatălui său pentru ajutorul mare și sfaturile de pe parcursul cursei.

Vlad Faur

 

Poze am pus pe facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *