Fântâna Neagră

Sâmbătă, 11.07.2015 am tras o tură cu dom’ Vladu în Cindrel așa:

Gura Râului – La Pisc – La Cârlig – Coasta Căsoilor – Canton Strâmba – sub Sub Duși – Dealu Ardeiu – Piscul Vulturului – vf.Curmătura – Fântâna Neagră – Dealu Runcuri – Curmătura Turcului – Orlat Gura Râului

Pe cât de scurtă, pe cât de plină a fost tura asta.

Am parcat în Gura Râului, în fața farmaciei, peste drum de biserică. Imediat am prins urcarea spre baraj, la care am și ajuns destul de repede.

Pozăm barajul, apoi lacul și fără să ne dăm seama suntem la coada lacului, la intersecția spre Cheile Cibinului. Mai sus pe vale, un izvor botezat cu umor Fântâna lu’ Edu.

Pe urmă am fost foarte surprinși că valea nu arăta deloc cum ne-am pregătit să fie, din cauză că se făceau lucrări la îmbunătățirea drumului… Erau escavatoare care îndreptau pereții din dreapta, echipe de muncitori care lucrau la poduri, buldozere care au îndreptat drumul, iar ca urmare acesta era plin de pietre… Și mai sus, era un compactor care îndrepta, mă rog, emulație mare pe valea asta azi, cănd o să fie gata probabil va fi și mai accesibilă, acum era un pic șifonată.

Ajungem la intersecția cu Valea Foltea, apoi la intersecția cu Valea Rudarilor și în fine la intersecția spre Sub Duși, unde poți ajunge suind câteva serpentine, dar noi nu mergem acolo acum. Imediat după intersecție se face drumul nostru în dreapta.

Avansații pot cicla cu siguranță până sus, poate cu mici întreruperi. Vladu a mai stat în șa pe urcarea de aici, dar el are numai 12 ani și e ușor, eu în schimb am împins cinstit 1 km la deal (25 min) până am dat de o stână.

La stână, oi, cai, măgari și câini care latră dar nu mușcă. Parcurgem două serpentine înierbate și drumul devine ciclabil pentru toată lumea.

Cam ca în filmarea asta am mers până la Cantonul Vulturul, din Fântâna Neagră, care este o șa ce-ți permite să faci legătura între creasta pe care suntem și Piciorul Fântânelelor.

Începând de la canton ai deschidere în partea dreaptă spre Păltiniș, unde distingi fără efort vf. Oncești și vf. Bătrâna. Am uitat să-ți spun că de la stâna la care urci ai sub ochi vf. Pogoana, vf. Rudarilor, vf.Foltea și vf. Strâmba Mare. E fain să le vezi de departe mai ales dac-ai fost pe sub ele, cum am fost noi în Traversarea Sud-Nord.

De-aici intri și ieși din pădure în mod repetat. În pădure e foarte tehnic drumul, plin de bolovani și de crengi. O astfel de creangă mi-a intrat la spițe și mi-am strâmbat urechea de la schimbător, nu mai pot merge decât pe placa mijlocie și unu’-două pinioane din spate, noroc că-i coborâre, uneori abruptă tare.

Coborârea e deseori și extrem de plăcută, cam cum e în poza de mai jos.

Undeva prin dreptul dealului Dosu Orlatului greșim drumul câteva zeci de metri, prilej bun de a schimba ceva vorbe cu localnicii… Un copil de vârsta Vladului, călare, mă sfătuiește să nu las copilul singur pe dealurile astea că-l rup cânii. Îi mulțumesc și-l rog să mă lase să-l pozez. E foarte mândru că e pe cal și e convins că numai la televizor vedem așa ceva. Are dreptate. 🙂

Pe Vlad l-a prins șleaul, unul adânc. N-a putut nici decupla, așa că s-a întins pe-o parte și s-a julit la mână. Trage un drac, doi și-și spală singur rana cu apă din bidon, apoi îmi spune ceva de genul:

-Ce ciudat, când ești mic și cazi plângi, dacă ești mai mare înjuri o dată și trece.

„Curat ciudat! Vladu se maturizează!!”, îmi zic și mă prefac că n-am auzit dracii, dă-i încolo, toți mai scoatem câte unul la greu…

Apoi am intrat pe Coasta Curmătura Turcului, o coborâre solicitantâ dar nu periculoasă, nici grea.

Abruptul ăsta, Coasta Râului-Dealu Runcuri-Coasta Căsoilor face un unghi aproape drept cu cel generat de Valea Dobrei sub Coasta Porumbelului. Punctul de contact este cantonul Sub Duși și Pădurea Pripoane. Dacă te uiți pe harta topografică vei constata că această parte a Mărginimii Sibiului este cumva izolată între Valea Dobrei, valea Râul Mic și șoseaua de la poalele muntelui dintre Sibiu și Jina.

Stai cu noi și urmărește cu încredere proiectul acăsenesc al Cindrelului din acest an, vor urma chestii faine, deocamdată ne reparăm juliturile și biclele. 🙂

Pozopovestea se găsește la noi pe picasa.

One Comment

  1. Felicitari pentru tura. Frumoase locuri, frumos povestite!

    Saptamana trecuta l-am auzit si pe Vladul meu (10 ani) injurand pentru prima data, cazandu-i bicicleta din neatentia lui. Nu prea i-a iesit tonalitatea si naduful, dar tare m-am amuzat in sinea mea. Si-a dat si el seama ca parca-i neterminata injuratura. Nici eu n-am zis nimic 🙂

    Musai anul asta sa facem o tura impreuna, ca prea-i frumos pe acolo pe la voi.

Comments are closed.