Capacul Turdenilor

În 28.10.2013, am tras o tură cu Vladu, cu Sorin și Ioana și cu grupul Ciclism Turda cam așa:

Valea Arieșului (pod Moldovenești) – Cabana Buru – Colțu Băilor – Valea Ierii – Surduc – Iara – Valea Agrișului – Livada – Valea Livezii – Petreștii de Jos – La Izvoare – Cariera Săndulești – Cheile Turzii – Cheia – Valea Arieșului (pod Moldovenești)

Era tura finală din proiect, o tură pe care la un moment dat nu credeam că mai ajungem s-o facem anul acesta și mi-ar fi părut rău. Am făcut totuși ce-am putut și-am parcurs turele restante în săptămâna trecută, așa că eram gata de închidere. Prieten al grupului Ciclism Turda de mai multă vreme, postez și acolo faptul că fac ultima tură. Alin, un prieten turdean îmi zice că vor veni și ei. La fel Sorin, un prieten din copilărie, cu soția lui Ioana.

Alin e primul om care s-a prins el așa, ce facem, încă înainte de a face noi “Ocolul Trascăului de Sud”, când deja  devenise evident… Noh, munțomanu’ tot munțoman, are ochiu’ format. Și uite așa am ajuns împreună la concluzia că orice aș face tot trebuie să ajung și la ei și poate facem tura împreună.

Sincer să-ți zic, eu am fost cam stresat de tura asta, pentru că era prea ușoară din punct de vedere metebistic, dar eram obligat s-o fac fix așa cum este ca să dau contur, cu un mountain bike, muntelui Trascău. Tura are un indice ClimbByBike cam de 50 (adică ușor) și o diferență de nivel de cca. 700m în 50 de kilometri, deci cam plimbare.

Preocuparea îmi venea mai ales din cauza oamenilor care anunțaseră că vin: Marin, Eugen și încă alții, oameni la care nu le ajung nici măcar până la umăr din punct de vedere metebistic chiar de-aș mai face 2000 de kilometri în Trascău, eu fiind un boem fără pretenții al mountain bike-ului. Nu-mi trecea prin cap decât întrebarea: “cum naiba să-i duci dom’le pe oamenii ăștia la o plimbare în parc”.

Le-am scris eu și pe grup și pe privat că merg cu copilul, că n-o s-atingem viteze cu care îs ei obișnuiți, dar fiecare în parte m-a liniștit că e ok.

Și uite așa am ajuns la 10 dimineața la podul peste Arieș de lângă intersecția spre Moldovenești. Surpriză, acolo ne aștepta deja un turdean, Daniel, cu care găsim un loc de parcare decent și ne echipăm de plecare.

Nu trece mult și vine și Alin, apoi alți turdeni, unii pe biciclete direct din Turda. Ne cunoaștem deci și personal și ne-apucăm de drum, cu ritmul făcut de Vlad…

Prima pauză o facem la un fel de peșteră artificială de pe Valea Ierii, pe care Vladu ar vrea s-o exploreze dar e inundată…

La intrarea în Iara facem dreapta și începe urcarea pe sub vf. Caprei. Urcăm ușor, pe un drum bun până într-o șa înainte de Valea Agrișului unde facem o pauză de socializare…

Continuăm tot așa, nu tare, cu pauze după fiecare urcare de unde Alin, Eugen și Marin ne arată fiecare vale și fiecare vârfuleț sau cătun.

Vale-deal într-o superbă zi de toamnă, pe dealurile Turzii cu oameni minunați, nici n-am simțit cănd am ajuns la autostrada Transilvania. Acuma, să nu-ți imaginezi c-am fost ceva sfinți ai metebeului și că n-am verificat și starea de aprovizionare a cârciumilor sătești cu suc, bere, biscuiți sau înghețată… Înghețată nu mai aveau! 🙂

Așa deci! De la cârciumă am început să vedem fain Cheile Turzii, mai întâi abia zărit. Aveam să le vedem și din partea cealaltă nu după multă vreme, dar până acolo am vizitat un izvor și am făcut poze de pe podul ce traversează autostrada, le vezi în pozopoveste…

De-aici, Eugen l-a dus pe Vlad la Izvorul lui Alexandru Macedon, iar Marin i-a povestit legenda, după care am ajuns la Cariera Săndulești. Aici proiectasem tura să treacă mai sus, dar drumul propus de mine era interzis, aparținând carierei, așa că tot Eugen ne duce pe un drum cu piatră cubică până când vedem cariera, dar eu îți pun o poză cu moaca uimită a lui Vlad la vederea ei…

De-aici mai urcăm foarte puțin. Copilul meu e fericit și ăsta e unul din cele mai importante lucruri azi…

Ajungem pe un fel de platou, de unde Marin îmi explică iar despre Chei, drumurile de deasupra carierei și Dealu Sîndu, apoi ne dăm drumul la belvederea spre Cheile Turzii…

Drumul spre Chei însa a fost și el presărat cu povești și glume faine…

Din Cheia am luat-o pe lângă Arieș spre mașini, dar nu înainte de a testa temperatura apei…

Apoi ne-am despărțit, fără prea multe vorbe, ca niște prieteni vechi care oricum se mai văd și mâine.

Și uite așa, oameni care au terminat Maratonul Gilăului în topul categoriei lor au venit să pedaleze cu copilul meu de 10 ani… Știi, mă gândeam, până la urmă poate că-i adevărat, și cu cât ești mai bun într-un domeniu, cu atât devii mai generos, iar ei au dat dovadă de o generozitate și răbdare incredibilă…

M-am dus acasă și n-am mai putut să zic nimic, vorbele îmi lipseau, nu mai puteam decât să îngaim la nesfârșit aceleași cuvinte banale, tălâmbe: “Vă mulțumesc…”.

Să știi că nici acum nu pot mult mai mult…

În 3 Noiembrie 2013 vom lansa pentru download Harta GPS în două variante: cu turele noastre din proiect și cu turele împărțite în segmente, astfel încât să poți să-ți faci singur orice drum în Trascău.

Va urma apoi o altă poveste care se referă la segmentarea Strava a Trascăului, făcută 95% de acăseni, ca să te poți antrena în Trascău chiar dacă ești începător, având drept etalon copilul de 10 ani.

Probabil înainte de anul nou, un Mic ghid de mountain Bike în muntele Trascău, bazat pe turele noastre, în care sunt puse mici explicații despre fiecare segment ca să te poți descurca și fără GPS…

Stai pe faza!

Pozopovestea dacă dorești s-o vezi se găsește la noi pe Picasa.

Dacă îți plac acăsenii și vrei să te ții informat, poți da like paginii noastră de Facebook: https://www.facebook.com/acasenii.ro

Trăiește intens! 🙂
Acăsenii

NOTĂ: Track-ul a fost înregistrat cu un GPS Garmin Etrex Vista HCx și are strict rol de documentare, nu îți recomand să mergi după el cu bicicleta și nici nu sunt responsabil dacă o vei face și pătești ceva!

Save

One Comment

  1. Pingback: La turdeni | Acăsenii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *