Revelația

Sâmbătă, 20.04.2013, am făcut o tură împreună cu Dom’ Vladu pe creasta din partea stângă geografic a Văii Ampoiței, în Trascău. Deoarece am decis să dăm nume turelor noastre, aceasta a fost botezată „Revelația” din motive care vor rămâne ascunse până la un moment dat.

Traseul a fost așa:

Ampoița – Lunca Ampoiței – Vârtoape – Piatra Bulzului – Dealu Dumbroșii – Dealu Mărului – vf.Popii – Dealu Fierului – Ampoița

Așadar, deoarece sâmbătă Alex Faur avea școală l-am așteptat pe la doișpe și ceva cu bicicletele pe mașină. În sfărșit începem, că ne săturasem de ploaie.

Ajungem în halta de la Gura Ampoiței și lăsăm mașina în parcarea de la haltă. Facem cam doi km pe șosea până în punctul de start, timp în care trecem pe lângă Calcare. Mă rog, doi km sunt numai buni de încălzire. Din locul de start, pornim GPS-ul și-o luăm frumos la deal, pe asfalt. Mergem ce mergem, mai povestim una alta și ajungem la izvorul de dinainte de intrarea în Lunca Ampoiței. Până aici am avut un mic incident cu schimbătorul spate a lui Vlad, lanțul sărea singur de pe un pinion pe altul, dar s-a rezolvat.

No, în Lunca Ampoiței pozăm biserica și facem dreapta. Mergem tot drept până când crucea galbenă face dreapta spre cătunul Vârtoape dar noi mergem înainte, ca vrem ceva mai ciclabil. Pustiu peste tot, parcă valea era numai a noastră, deci liniște.

Ajungem la un pod pe care drumul făcea o curbă în ac de păr în urcare. De-aici începe urcarea adevărată. Urcăm de zor până mai facem o întoarcere la dreapta apoi ajungem la o gospodărie. Mare mirare pe chipul locuitoarei casei cănd ne vede cu iegări pe noi și plini de apă. Dăm bună zua și merem mai departe zâmbind, pentru că ne imaginam cum și-a stuchit în sân după ce-am trecut spunându-și mai mult pentru ea: „-Pkiei satane!”.

Bun, după ce trecem de casă greșim câțiva zeci de metri drumul, astfel că tragem un push-bike criminal cale de 50 de m ca să ajungem unde trebuia. Eh, acuma, „unde trebuia” se referă la drumul de creastă, botezat de noi „bulevardul”.

De pe „bulevard” se vede foarte fain Piatra Bulzului, pe care n-o poți confunda fiind cea mai ascuțită formă de relief din calea ta.

 Merem mai departe, foarte frumos, era și o zi excelentă, până pe Dealu Dumbroșii. Dealu ăsta îl recunoști pentru că spinarea sa dă exact în Cheile Ampoiței, pe care nu le poți confunda…

Pe Dealu Dumbroșii este o stână, care era populată de cca. 2-4 persoane azi. Una din persoane părea să fie o babuță. Nu suntem siguri pentru că n-am văzut-o, dar vai doamne cât am râs cu Vlad auzind-o cum striga la omu’ ei făcându-l pe pârdalnic în toate felurile… Supraveghem creasta de peste vale, pentru că vom merge mâine pe ea, așa că ne facem o imagine despre vf. Padoșului și Dealu Repaosului.

Pe creasta asta n-ai nici o grijă, mergi ca pe stadion, vale-deal, lin delicat, înierbat. Merită s-o faci măcar o dată în viață. Noi o ținem lejer până pe Dealu Mărului, de unde deschiderile devin altele, începi să vezi Munții Vințului mai clar, vezi Piatra Boului și Piatra Varului, practic, simți că toate astea ți se așază… era să zic „la picioare”, dar na, suntem cu biclele și zic „la roți”…

Cam de acolo începe și coborârea, mai întâi înierbată, cu un teren terasat. Terasele au înălțime cam de un metru, poți exersa drop-ul cu bicla acolo dacă vrei cumva să-ți îmbunătățești tehnica. Mai jos lucrurile se schimbă, drumeagul se transformă în single-trail, dar pe o porțiune mai scurtă. Faci ce faci și ajungi undeva în drept cu vf. Popii. De-acolo ai deschidere spre Ighiu, și către Nord. Ajungi astfel să vezi foarte fain Piatra Craivii și vf. Stânii, care domină cumva Țelna și Ighiul…

Am avut aici aventuri cu o haită de cca. 6 câini de stână. Aventuri în sensul că au bătut pe noi, că de atacat nu ne-au atacat. Ciobanul, contrar așteptărilor noastre, nu le-a zis nici să tacă nici să latre, cred că era puțin afumat. Trecem de câini și ne așteaptă „calvarul”…

„Calvarul” e o coborâre abruptă pe pietre, o facem cât putem noi de încet deocamdată, aproape track-standing. Ne-am propus să revenim aici la toamnă, să notăm diferența de viteză, acum… bine c-am stat pe pedale… Nu zi nimic dacă n-ai fost acolo, te asigur că e mult mai abruptă decăt pare în poză.

După „calvar” n-avem istorie, ne dăm drumul cu tupeu, trecem pe lângă Calcare, vedem Piatra Boului din alt unghi și speriem fără să vrem o nană la ajungerea în șosea…

Cam atât pentru azi.

Pozopovestea dacă dorești s-o vezi se găsește la noi pe Picasa.

Dacă îți plac acăsenii și vrei să te ții informat, poți da un like pe pagina noastră de pe Facebook: https://www.facebook.com/acasenii.ro

Trăiește intens! 🙂
Acăsenii

NOTĂ: Track-ul a fost înregistrat cu un GPS Garmin Etrex Vista HCx și are strict rol de documentare, nu îți recomand să mergi după el cu bicicleta și nici nu sunt responsabil dacă o vei face și pătești ceva!

Save

7 Comments

  1. Pingback: BikeAventuria « Acăsenii

  2. Pingback: Tura Calmului « Acăsenii

  3. buna poveste! m-am distrat de babele voastre! si incheierea” sa traiesti intens! mi-a placut…ma intreb cind nu ai trait tu intens…stiu de fapt o perioada din viata ta cind nu ai trait intens…ha ha!

  4. Pingback: Ciclo Cimec – Trascău

  5. Pingback: Ciclo Cimec Cluj | Alex Imreh

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *