Cu ligheanul pe pârtie

Versiunea revizuită a acestei postări se găsește aici:

https://vladfaur.ro/ro/blog/show/prima-zi-pe-o-partie/

Dacă citeşti uneori pe-aici, atunci ştii că Alex Faur e implicat în tot felul de sporturi. Să nu care cumva să crezi că-i vreo ambiţie prostească a vreunuia dintre părinţii domnei sale. Nu! Domnu Vlad trebuie să facă sport, mult-mult sport, din motive pe care poate le-om povesti vreodată, la vreo cabană, la un vin fiert.

Acuma, ca să nu te las în ceaţă şi să înţelegi rostul postului de faţă, trebuie să ştii că Alex Faur nu a fost niciodată pe o pârtie de sanie, de ski sau pe vreun patinoar, mă rog, cam în nici un loc în care temperatura putea ajunge sub zero grade Celsius. Răcelile lui Alex ţineau cât e iarna de lungă… de obicei începeau în Decembrie şi se terminau prin Martie, înainte de ziua lui. Orice medicaţie alternativă am încercat, în afară de antibiotic, nu a dat nici un rezultat.

Am mai spus aici, pe când avea şase anişori am decis, după ce ne-am  documentat solid, să-i provocăm câteva şocuri de altitudine. Aşa a ajuns Domnu Vlad pe munţi, aşa a ajuns pe Negoiu, pe Moldovean, aşa a ajuns pe biclă la Cuntu şi multe altele. Îmbunătăţirea sănătăţii a avut loc aproape imediat, dar abia anul acesta a reuşit să ajungă, pentru prima dată în viaţa sa, pe o pârtie de sanie, inainte cu două luni de a face nouă ani.

Evenimentul s-a întâmplat la Păltiniş, în 14.01.2012. Pentru mulţi copii, fie ei de 2, 3, 4, 5 ani a fost o zi de săniuş (ski, snowboard, etc) oarecare, pentru noi a fost o zi pentru care am muncit enorm vreme de trei ani.Gata! Am mai trecut un prag! Acesta este, deci, motivul pentru care ne bucuram imens să privim neaua sărind veselă de sub… lighean.

Despre fericirea lui Alex cred că pozele sunt mai mult decât relevante. 🙂

Pozopovestea se afla la noi pe Picasa.