Tura Șantei

 Zilele trecute am tras o tură solitară în Cindrel, așa:

Curmătura Ștezii – Dealu Călugărului – Dealu Valari – Dealu Poplaca – Paltiniș – sub vf. Oncești – Șanta – Valea Ștezii – Curmătura Ștezii

 Acuma, tura asta am vrut s-o facem în 3 mai, când a fost vreme rea și-am preferat să mergem în Tura Curmăturii. Tura este o clasică pentru sibieni, mi-a plăcut s-o parcurg și să mă bucur de fiecare minut, chiar dacă fără Vladu de data asta.

No, am parcat chiar în fața porții cabanei Curmătura Ștezii, că-i mai mult loc acolo, apoi am pornit la deal. Cam într-un km jumate întâlnești intersecția spre Gura Râului, dar eu de data asta merg în sus. Luptând ba cu serpentinele, ba cu panta, un ceas a trecut până am ajuns în golul alpin…

M-am bucurat tare să dau de izvor, că nu-mi luasem apă și pe urcare am fost tot cu ochii-n patru după vreo sursă de hidratare. 🙂

La Arena Platoș fac poză cu ratracele, că mașinăriile astea îi plac mult lui Vlad.

După Arena Platoș, un munte de pet-uri se revărsau din pădure spre șosea, destul de urât, am pus poză în pozopoveste, nu uita să dai o privire și acolo.

Ajung la intersecția spre Schit și de-acolo începe iar o mică urcare. Mă sună Vladu să-mi zică ceva de teza la mate. Bag mobilu’ înapoi în borseta foto, ajung la intersecția spre Șanta și-i dau pe offroad cam 600 m cât e din șosea până începe coborârea. Ajung în top, bag mâna să scot gps-ul din borseta foto și nu-mi găsesc mobilu’. Caut cu grijă, nu e niciunde.

Acuma, pentru că umblu pe munți, îți dai seama că am un telefon foaaaaarte ieftin, dar la care-i ține bateria o săptămână. Mare valoare nu are defel, da-mi părea rău de numerele de telefon, că io am năravu’ ăla ciudat să-ți răspund numa’ dacă am număru’ tău.

No, întorc bicla, și-mi dau drumu’ spre șosea, înapoi. Pe drum pustiu. Ajung la șosea fără să văd nimic care să semene cu-n telefon. Îmi dau drumu’ și mai la vale, până la intersecția spre Schit, nimic! Cum naiba, pe-aici am vorbit la telefon, iar între timp n-a trecut nici o mașină, om, bicicletă, etc… 🙂

Întorc iar și sui încet pe șosea cu ochii-n patru:

„Aici am vorbit la telefon, aici am zis nasoale de sistemu’ de învățământ, aici îs la intersecția spre Șanta, aici am făcut poze…”.

Mobilu’ niciunde. Na, dă-l încolo, văd io cum recuperez numerele. Încep să sui, ajung în locul în care începi să cobori când, ce să vezi? Pe jos, negru și plouat, mobilu’! Vino-ncoa piticanie, așa cevaaaaa!

Apoi am început să cobor printr-un miros ultra-persistent de brad, fain de tot. N-am mers mult și am găsit cabanele de la Șanta.

După cabane iei viteză bine, trebe să fii cu băgare de seamă, tot mergi pe malul Ștezii pe un drum cam ca ăsta de mai jos.

N-ai să crezi, în apa asta am văzut un…televizor. L-am pozat, vezi în pozopoveste. Te miri ce vezi în plin munte… O tură faină!

Pozopovestea, bineînțeles, se găsește la noi pe picasa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *