Maratonul Olteniei 2018

Sâmbătă, în 25 August 2018, am participat la Maratonul Olteniei, la tura scurtă.

Anul acesta, am avut un vârf de formă la Muntele Mic Vertical Race 2018 după care am început s-o cam iau la vale cu forma fizică.

La King of the Offroad 2018, la Păltiniș, am reușit să dau mai rău decât anul trecut, chiar dacă nu m-am clasat rău la general.

După Teleferic Challenge 2018, deși am câștigat tura scurtă și am ajuns pe 5 la general, mi-am dat seama că n-o să mai pot face din restul anului acesta un an foarte bun, așa că am ales să am o vacanță liniștită cu ai mei, pe Transfăgărășan, Transalpină, Pasul Buceș, traversări în Trascău și Metaliferi, Straja,  unde am făcut coborâri pe traseul Baloo, Păltiniș, unde am exersat Flow pe traseele de acolo.

Acum, apropiindu-se începerea școlii, mi-am zis să merg iar la câteva maratonuțe.

Așa am ajuns la Maratonul Olteniei.

Râmnicu Vâlcea mi s-a părut un oraș foarte curat, iar parcul Zăvoi un parc foarte frumos, cu copaci vechi și plin de umbră peste tot.

M-am uitat la o filmare de anul trecut și am văzut că pe prima urcare foarte multă lume făcea pushbike, așa că m-am gândit să trag foarte tare să intru cu cei buni pe urcare.

Am plecat foarte bine și am ajuns așa cum am planificat, ca să nu fie nevoie să mă dau jos după cei care nu pot urca.

A trecut porțiunea de șosea, m-a făcut Logigan și încă câțiva, dar am dat foarte tare pe prima urcare, după cum se vede…

Pe coborârea lungă am dat răuț, m-a făcut destul de multă lume, în Bogdănești am ajuns al 12-lea (de la ambele ture).

A urmat urcarea în Fundătura, iar eu nu-mi revenisem din efortul de pe prima urcare. Am recuperat totuși destul de multe locuri. Apoi a urmat coborârea la șosea.

Am ajuns pe locul 3 la categorie și pe 6 la general, cred că din 200 de participanți.

A fost destul de mult sub ce pot și mă aștept să nu pot recupera forma de vârf nici la ultimele două concursuri la care mai merg, dar acum oricum vine toamna și sunt nerăbdător să merg la școală să cunosc noii colegi.

La Vâlcea m-am văzut cu domnul Cătălin Verigeanu și cu Edi Verigeanu, care a și câștigat cursa și m-am mai întâlnit și-am făcut poză cu prietenii Vlad Nițoiu și Natalia Mănescu. M-am bucurat foarte tare.

Despre Natalia, după cum am văzut că merge, cred că o să fie o mare campioană de MTB în anii care vin. O să mă străduiesc și eu, numai să treacă acest an … :p

Până la urmă am luat locul pentru care eram antrenat, adică 3, iar anul acesta nu prea văd cum aș putea să urc mai sus, dar bine e ! (Tata a zis: „Scrie și tu că ești mulțumit”, dar chiar nu pot! 🙂 ).

Clasamentul general…

Asta a fost la Maratonul Olteniei 2018. Urmează concursurile Mediaș Bike Marathon, apoi Mamut Bike Race, fără mari pretenții la podium, dar în care o să încerc să mă mișc cât mai bine. 🙂

Pozele făcute de tata sunt pe Facebook.

Vlad Faur

 

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *