Colibița Bike Fest 2017

Sâmbătă, 12 August 2017 am participat la tura scurtă de la Colibița Bike Fest.

N-am mai fost niciodată la Colibița, am ales să mergem aici pentru că era cel mai apropiat concurs din weekend. Am trecut prin orașul Bistrița care era mult mai mare decât am crezut.

Ai mei ar fi vrut la pensiune dar eu mi-am dorit să stăm la cort în camping, ca să fiu mai aproape de ceilalți cicliști, că evenimentul se numea Colibița Bike Fest, adică era festival de biciclete.

Când am ajuns noi am fost printre primii care au pus corturile.

Organizarea la camping a fost destul de bună, era trasă o sfoară pe jos și un organizator te punea să pui cortul într-o parte a sforii și să lași mașina în cealaltă parte, așa mașinile erau ca într-o parcare, iar printre corturi nu erau mașini.

După ce am stabilit unde stăm am plecat la o recunoaștere.

Tata a reușit să mă însoțească pe întregul traseu scurt cu mașina Opel, deci traseul nu era dificil din punct de vedere tehnic, era un traseu de fugă, de tras tare, asfalt și forestier bun.

La prima vedere a lacului am fost impresionat, pentru că de lângă zona de start unde puserăm corturile nu se vedea barajul și nu te gândeai că este un lac acolo.

Am parcurs traseul, am ocolit lacul și ai mei m-au pus să dau cu pietre în râu, ca să-mi aduc aminte de copilărie, când îmi plăcea foarte mult să fac asta.

Pentru mine, dar și pentru ai mei, noaptea a fost destul de obositoare, pentru că seara a fost un concert cu DJ și multă muzică data tare. Bineînțeles că n-am putut dormi aproape deloc noaptea, bașii de la muzică făceau pământul de sub cort să tremure. Erau foarte mulți adolescenți cu corturile, fete și băieți, care nu aveau nimic cu bicicletele, veniseră doar la concert și să petreacă noaptea la cort.

Cam pe la 4 dimineața muzica s-a oprit, eu dormeam cu mama în cort, tata în cortul lui. Cam acum a fost momentul în care toată lumea se întorcea de la concert la corturi și cred că foarte multă lume băuse un shot sau ceva, pentru că erau băieți care strigau din când în când cât puteau de tare:

„-Cine doarme mă-sa-i …”.

…mai departe nu pot spune pe blog, dar era vorba că mama lui este o femeie … nu foarte corectă. Eu m-am distrat, dar la ai mei nu le-a plăcut cam deloc atmosfera.

În ziua cursei, s-a plecat foarte tare. În fața mea, un domn mai în vârstă ducea plutonul cam cu 45 de km la oră, nici nu-mi ajungea pinionul de 11 să mă țin după el. Viteza asta n-a ținut mult pentru că imediat drumul s-a înclinat la deal.

Deși mi-am făcut planul să atac doar după baraj, m-am mirat foarte mult că s-a plecat așa tare și am atacat și pe prima urcare. În poza de mai jos se vede că la traversarea barajului luasem un avans față de pluton cam de un minut, zice tata.

Am ținut ritmul pe toată urcarea, dar nu am reușit să iau KOM-ul cum îmi pusesem în plan. După urcare, urma o porțiune cam dreaptă prin pădure, era un lucru bun căci în pădure nu era cald, după care era o coborâre cu pietriș care ajungea la indicatorul de mai jos, adică locul unde începea iar șoseaua dar pe cealaltă parte a lacului decât la dus.

În cursă era și un băiat din Alba-Iulia, Sergiu, care făcea downhill și mi-am zis în minte că doar el m-ar putea ajunge pe coborâre, așa că mi-am dat drumul ca nebunul la vale ca să pierd cât mai puțin din avantajul de pe urcare.

Pe șosea tata mă aștepta și mi-a strigat să nu mai trag așa tare că nu mă ajunge nimeni, dar eu tot aveam sentimentul că fiind coborâre voi fi ajuns.

În final am luat locul 1 la general la tura scurtă și m-am dus la hidratare.

După-amiaza au fost concursuri de Trial și 4Cross pe care le-am urmărit cu plăcere.

Cam așa arăta campingul și traseul de Trial.

M-am distrat, am mâncat plăcinte, a fost fain așteptând premierea care era doar seara târziu, am mers chiar și într-un sat și am mâncat pizza.

Aici zâmbesc înainte de chemarea pe podium.

Aici sunt la premiere, unde mi-a părut rău că nu am fost anunțat câștigător și la general ci numai la copii.

Seara eram foarte obosiți, cum nu dormiserăm, dar noaptea care a urmat a fost la fel ca prima, ba chiar mai rău. Spre dimineață, un băiat mergea printre corturi și spunea altuia:

-Uite un cort foarte urât, fac piș pe el…

…și chiar a început să facă acel lucru, din fericire n-a fost nici unul din cele două corturi ale noastre.

Dimineața ai mei au vrut să plecăm cât mai repede din acel loc, mama zicea că nu mai avem ce căuta acolo numai dacă stăm la pensiune, tata că e bine să văd cât mai multe ca să știu cum stă treaba. Mie îmi era foarte somn și am dormit pe mașină până acasă, dar am fost bucuros.

Mai jos este clasamentul.

Pozele noastre de la Colibița se găsesc pe pagina noastră de Facebook.

Am să revin zilele viitoare cu Transilvania Bike Trails.

Vlad Faur

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *