e-Oria – 5 August

05.08.2009

6.44. Mă trezesc oarecum brutal, iar am visat tâmpenii. Scot capul din gluga sacului şi văd că e lumină. Mi-aduc aminte ca prin vis că am auzit noaptea ploaia. La un moment dat n-am mai auzit picuri ci un fâşâit continuu, de parcă cineva turna cu furtunul de pompieri pe cort. Primul gând este să arunc o privire afară. E ok, nu plouă. Sunt ceva nori dar nu plouă.

7.08. Ies din cort. După ploaie a bătut şi vântul mai tare şi corturile sunt aproape uscate.

7.38. Mă întreb dacă Aripocu e ok. S-a trezit dar mai leneveşte încă în sac. Zâmbeşte, ceea ce pare a fi de bine. Mai lenevesc şi eu prin cort, îmi fac o ciorbă fierbinte şi mă gândesc să încep să strâng.

08.27. Mă duc să iau apă. Pe undeva pe lângă izvor Dragoş şi ai lui îşi găsiseră loc de cort. Ajung la ei şi-i găsesc într-un dezastru. Noaptea a plouat, ei campaseră lângă pârâiaş iar acesta a crescut până când apa le-a intrat în cort. Sunt uzi leoarcă, tot ce au este ud… haine, saci de dormit, şosete… practic tot. N-au dormit săracii toată noaptea pentru c-au trebuit să scoată apa din cort… vai-vai. Acum tot ce au e la uscat.

Mă întorc la cort şi le fac un pireu, trebuie să mănânce ceva cald pentru că ei au venit fără primus, doar cu fructe confiate. Le las oala acolo şi le spun că vin după ea să le fac şi-o băutură fierbinte, ceva.  Aştept să termine apoi fierb un litru de apă. Le dau la fiecare câte un plic de ciocolată şi le zic să vină cu cănile. Au mâncat pireul şi ideea de băutură caldă le face bine.

9.44. Am terminat de strâns. Am făcut bagajele încet, fără grabă, aşteptând o rază de soare măcar… E când soare când nor, planurile ne sunt date peste cap, ne zicem că ar fi ok s-ajungem până la Lacul Capra. Asta înseamnă vreo 3-4 ore. Fir-ar!  Şi-am fi vrut până la Podragu azi.

9.50. Am plecat de la Călţun cu gândul să facem ce putem să ajungem la Podragu deşi sunt pesimist. Boga are încă senzaţia aia de rău, nu poate mânca şi prin urmare n-are de unde să aibă energie. Îi zic de batoane energizante, se strâmbă numai când aude… Nu poate să mănânce că-i e rău. Se pare că l-a epuizat efortul din Strunga Dracului de ieri. N-ar fi fost aşa grav daca nu-i prindea grindina acolo. Lore n-o duce nici ea mai bine. Şi-a luat pantalonii de trening uzi pe ea, are două răni în talpă de la bocanci. Are o stare de spirit bună însă.

10.30. Începem urcarea pe Lăiţel. E o urcare pietroasă, destul de accidentată. Seamănă cu urcarea pe Neagoe dar nu e atât de abruptă parcă. Transpirăm din abundenţă pentru că este umiditate mare în aer, mare minune să nu plouă iar.

11.00. Exact înainte de-a ajunge pe vârf, o privire spre văile nordice ne înfăţişază încă o dată în această tură un dans al norilor de o frumuseţe aparte.

11.18. Pe Lăiţel facem o pauză lungă. Îmi place să cred că Aripocu’ admiră fascinat superbul joc dintre albastrul cerului şi albul norilor.

11.25. De pe Lăiţel se vede Turnul Paltinei, Bâlea e aproape. O luăm încet la vale.

11.44. Ajung la cablurile de sub Laiţa. După ziua de ieri cu Strunga şi Custura chestiile astea îmi par joacă de bebelac.

11.53. De câte ori se arată vreo fereastră spre stânga privim marea de nori de sub noi. Suntem deasupra norilor şi asta parcă-ţi dă un sentiment de forţă, de încredere.

13.13. Ajungem în Şaua Paltinului. Aici Corina coboară la Bâlea. Aşa planificaseră din start. Dragoş o întreabă pe Lore dacă continuă sau coboară şi ea. Lore stă o vreme să se gândească. Are răni la picioare, a căzut ieri pe stâncă, nu poate mânca nici ea aproape nimic deci coboară. Pupături, poze, tot tacâmu’.

13.35. Îl întreb pe Aripoc dacă vrea să coboare şi el. Îmi zice că n-a venit să coboare, gândul lui este să stăm o zi la Capra să doarmă bine de tot şi apoi să continuăm. O luăm în sus spre Paltinul.

14.00. Mergem o vreme pe creastă deasupra Bâlei. Vântul a început să bată ceva mai tare, apoi tot mai intens.

14.12. Suntem la Roza Vânturilor, deasupra lacului. Ceaţa e tot mai puternică, încep să cadă şi stropi de ploaie. Urcăm prin ceaţă Iezerul Caprei. Începe şi ploaia. Scoatem pelerinele şi suntem toţi cu nervii întinşi la maxim. Mărgineanu a luat şi mâncarea Corinei şi i se pare că de-aia îi e atât de greu rucsacul aşa că strigă la Dragoş. Aripocu se simte rău şi dă vina pe mine că nu i-am spus cum e pe deal, că el vrea să meargă mai puţin pe zi, că i-am promis că facem creasta în 7 zile, etc. Ţip şi eu la el că da, facem creasta în 7 zile dacă mergem dublu pe zi faţă de cât am mers până acum. Dragoş crede că a văzut o potecă ocolitoare a vârfului. Îi zic să nu riscăm să ne abatem de la marcaj acum pe ceaţă.

15.00. Ajungem pe Iezerul Caprei. Urcarea pe ploaie ne-a terminat. Singurul care şi-a păstrat cumpătul a fost Dragoş, în rest toţi ne-am comportat ca demenţii. Mărgineanu dădea vina ba pe mancare că e prea grea ba pe mine că n-am vrut pe curba de nivel. Boga mă freca că plouă şi nu e fun, io-i spuneam că de vină e pelerina lui de ploaie care parcă e o pânză de corabie şi-l doboară vântul, de-aia-i e greu. Ploaia asta ne-a întins nervii rău de tot la toţi, asta e clar. Pe Iezerul Caprei opresc un pic. Pozez piatra ce marchează vârful apoi încep coborârea. Mă gândesc că ne certăm ca demenţii de oboseală şi stres. Coborâşul e abrupt şi o ia cumva către stânga.

15.15. Ajungem în Şaua Caprei. Ajungem aproape de lac unde ceaţa se mai risipeşte parcă. Trecem de un izvor, îl ţinem minte să venim să luăm apă. Vedem Monumentul Alpiniştilor găsim locuri de cort, locuri bune de data asta.

16.00. Într-o oră tot nouretele s-a risipit. Un cioban îşi mână oile de pe versantul sudic spre lac la adăpat. Stau o vreme în cort să mă odihnesc. Manânc o ciorbă. Îmi face bine. Dorm puţin. Ies să aduc apă. Dragoş zice că uite, am fi putut continua spre Podragu. Îi zic că e ok să stăm aici să ne odihnim bine, poate ne revenim şi mergem mâine mai bine. Eu propun coborârea din Fereastra Mare a Sâmbetei.

19.41. Pozez apusul de soare la Capra.

21.42. Dragoş pozează luna. A fost o zi fără o istorie importantă. Ne-a ucis ploaia aia şi Iezerul Caprei care nu se mai termina, ne-a părut că a durat ore când în realitate am urcat în 30 de minute. Coborârea de pe el ne-a părut ore dar a fost doar 20 de minute. Cred că totul părea cumplit din cauza ceţii dense şi a ploii puternice. Părea că vine noaptea deşi era miezul zilei. Mă rog. Bine că a trecut.

Dorm.

Pozopovestea aici.