traversarea Trascăului

Sâmbătă, 11.08.2012, am tras cu Dom’ Vladu o tură tare de tot în Trascău.

Circuitul a avut 102km și o diferență de nivel cam de 1800m. Traseul a fost unul de vis, pitoresc cum nu se poate, îl recomand dacă ai chef de-o tura într-adevar faină:

Aiud – Pădurea Sloboda – Crucea Mutului – Fântâna Feluț – Râmeț-sat – Brâdești – Valea Poienii – Vânătară – Sălciua – Vidolm – Buru – Rimetea – Colțești – Vălișoara – Cheia Vălișoarei – Livezile – Aiud

Tură de tură, deci, crede-mă, un traseu care te face să uiți de orice oboseală. Ca s-o facem, am urcat biclele pe mașină până în Aiud.

Ajunși acolo pe la 9.30 dimineața, am constatat că e un pic cam friguț….

În fine, dăm biclele jos de pe mașină, ne urcăm pe ele și cam după 10 km pedalam voioși, în liniște, prin pădurea Sloboda. Frumoasă pădure, frumos traseu, multă liniște…

După Cabana Sloboda s-a terminat și asfaltul, așa că urcăm pe serpentinele faine spre creastă. Acuma, ca observații, dacă vrei să mergi… Drumul a fost lărgit pe alocuri cu un buldozer și gropile au fost umplute cu piatră spartă. Chestia asta e … bună sau rea, depinde cum vrei să privești lucrurile… Dacă vrei să te antrenezi la mers pe pietriș, ești acasă aici, dacă vrei doar să pedalezi liniștit la deal, nu-i așa fain, nouă de exemplu nu ne-a plăcut foarte tare. Dacă-ți amintești, noi am fost și în primăvară aici și chiar o fost fain, acum, pietrișul nebătut de pe jos ne-a cam obosit.

În final am ajuns la Crucea Mutului, lucru care, precum știi, marchează intrarea în creastă.

După Crucea Mutului, am avut un incident cu schimbătorul față, în sensul că maneta schimbătoare era moale și cablul părea slăbit rău…. Am bănuit că s-a rupt cablul la schimbător, dar până la urmă am constatat că era doar o pietricică intrată undeva la arcul schimbătorului.

Am ajuns apoi la Fântâna Feluț, aproape de intersecția cu cătunul Cotorăști, unde ne-am refăcut rezervele de apă.

A urmat satul Râmeț și  încă o urcare până pe dealul de deasupra Brădeștilor. De-acolo, privind în urmă, nu ne vine să credem cât drum am parcurs.

În Brădești aveam în plan să bem un suc la crăcima de la intersecție. Am găsit acolo, însă, numai un bătrânel care bea bere și care ne spune că stăpânul crăcimei tocmai plecase, de cinci minute. No, nu-i bai!

O luăm la vale pe… Valea Poienii. Mă… faină coborâre. Și lungă, ține până la Vânătară.

Ajuns lângă Vânătară, ai de făcut o coborâre faină ca să ajungi în șaua care coboară fie la Sălciua direct (în stânga) fie la cătunul și mănăstirea Sub Piatră (în dreapta).

Vladu oprește fix în șa și stă să admire Bedeleul și cătunul Sub Piatră…

Admirăm o vreme valea, ne-amintim cum am fost acum doi ani parcă, de Paști, la pensiune și la slujba de Înviere.

Puteam să coborâm pe-acolo dar alegem ceva nou, coborârea pe șosea spre Sălciua. Tare încântat o fost Vladu de coborâre! No, coborâm, trecem un pod, două, apoi ajungem la primărie în Sălciua, unde intrăm la magazinul PF Gog să ne luăm ceva Cola. Profităm de harta regiunii afișată acolo pentru a vedea cât am făcut, unde suntem și căt mai avem.

Cei 25 de km până la Buru au fost preponderent coborâre pe șosea, o fo’ fain și or trecut iute. Am ajuns la Rîmetea unde am pozat Șanțul Mare, calea de acces spre Piatra Secuiului și Colții Trascăului. Dăm un zoom mare pe șaua dintre Piatră și Colți să vedem dacă e vreun trekker pe-acolo…

Din Colțești, exact de la ieșirea din sat începe coborârea. Coborâm pedalând ca demenții, Vladu atinge 54km/oră și e teribil de încântat. Trecem de Vălișoara și înainte de chei m-apucă o fericire de nedescris.

Merg fără mâini, cu brațele întinse în lateral și cânt cât mă țin plămânii:

-I believe I can fly

Câțiva trekkeri ce coborau pe lângă râu ne privesc amuzați…

-I believe I can touch the sky…

În chei îs câțiva cățărători pe stâncă, nu-mi pun problema ce gândesc când ne văd…

…pedalăm ca nebunii la vale, e-atâta fericire în asta, numai dac-ai pedalat destul cu fiul tău mă poți înțelege…

Ajungem în Livezile, mai avem 10 km, luăm o altă Cola rece…

Ultimii kilometrii au trecut ca prin vis. Ajungem la mașina noastră, fericiți, împliniți parcă, plini de energie…

Urcăm biclele pe mașină și pornim spre casă. În urechi îmi zumzăie o muzică faină, parcă pulsează, odată cu sângele:

-I believe I can fly…

Ți-am pus track la începutul postării, noi am umblat ca mai jos.

Pozopovestea se găsește pe pagina noastră de pe picasa.

Pupici,

Acăsenii

4 Comments

  1. Mai Faur,

    ce mi-as diri sa fac toate aceste traseuri. E superb si nostalgic tot ce vad pe unde umbli cu copilul tau.
    Bravo si merci

Comments are closed.