cetatea Trascăului…

Duminică dimineaţa după o sumară consultare a hărţii ne aducem aminte de Cetatea Trascăului din Colţeşti. Într-o oră eram echipaţi şi puneam benzină de la Petrom-ul de către Cluj.

Am uitat să vă spun că din economiile sale personale şi la iniţiativă proprie Domnu’ Vlad şi-a cumpărat aşa… de capu’ lui, o pereche de walkie-talkie Brondi, modelul “FX11 Eco Energy”, cică ideale pentru munte. Modelul e ok, pentru că e din alea super-tari care bat la 7 km dacă nu sunt obstacole.

O pornim spre Cluj, ajungem în Aiud şi în locul în care drumul face dreapta către poliţie noi facem stânga către Buru. Trecem prin Livezile, Poiana Aiudului, Vălişoara, ne gândim să facem o parte din chei dacă mai rămâne timp şi ajungem în sfârşit în Colţeşti.

Pe drum ne ajunge o căruţă, din care un nene ungur ne salută în maghiară printr-o expresie care conţinea cuvântul “fiom”. Înţelegem că ne consideră fii lui şi-i răspundem în româneşte că “bună zua”. Domnu’ Vlad mai respectuos, o bagă p-aia cu “Sărumââââânaaaaa”, chestie la care domnul căruţaş nu poate rezista şi-l invită pe Domnu’ Vlad la condus căruţa. Chestiunea a fost filmată şi postată pe iutub pentru a servi drept exemplu pentru toată lumea de conducere a căruţei în satul Colţeşti.

Domnu’ Vlad coboară cu sclipiri zvăpăiate de pe capra căruţei în locul denumit “la valău” şi o luăm din nou pe marcaje. Ne apropiem de cetate. Domnu’ Vlad crede că movila pe care stă cetatea e o furnicuţă mititică pe care-o s-o urcăm în două minuţele… Aproape are dreptate! Ajungem în cetate şi intrăm în curtea interioară.

Ne place. Privim către Piatra ce-o urcasem acum o vreme, ne urcăm pe un zid dându-i frisoane de transpiraţie lu’ tati lu’ Domnu’ Vlad numa’ la vederea bebelacului alăturat înălţimii cetăţii.

Hotărâm să admirăm hăul şezând, ceea ce mai scade puţin din cotele apelor Dunării ce curgeau pe Je. Tragem o poză, după care pe Je îl apucă un interes imens pentru turnul nordic al cetăţii. Domnu Vlad, dovedit de curiozitate, se înfiinţează la explorare lângă turn. Je şterge cu dosul palmei râul de transpiraţie şi ne apucăm de altceva.

Ca să urcăm în turn, Domnu’ Vlad s-apucă de cocoț…

Huh… Foarte tare, dom’le, foarte tare…

În turnul sudic, am găsit… ce credeţi? Un melc, normal… Dupa explorarea celorlalte laturi ale cetăţii ne întoarcem către Colţeşti. Pe drum găsim un cosaş pe care-l prindem studiem şi pozăm cu seriozitate maximă…

Nu te joci dom-le cu ştiinţele naturii.

Pozopovestea aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *