Oaşa-Păltiniş…

Iau rucsacu, beţele, prind izoprenu şi-o tai să fac creasta Cindrelului solo. Tata mă aştepta cu sufletul la gură, abia aşteaptă să simtă miros de brad în nări. Sporovaiesc cu tata despre Sadoveanu, despre cum îi plăcea aluia să vâneze prin zonă, despre probabilitatea ca el să se fi deplasat cu căruţa în vânătorile sale. …

Continue reading ‘Oaşa-Păltiniş…’ »