Domnu’ Vlad la 11 ani

Prietene… noi, ca de obicei începem oficial sezonul dupa ziua Vladului. Atât doar că anul ăsta, aniversarea lui Vlad Faur a fost una mai deosebită așa, deci îți scriu un pic mai mult.

Prima dată, că suntem bucuroși că a terminat cu tratamentul pe care-l face de vreo doi ani încoace și care l-a scos din sfera competițiilor de mountainbike, tare dragi lui.

Partea proastă e că este posibil să nu mai fie niciodată vreun campion, habar n-avem încă, o să ne mai dăm vreun an așa și mai vedem… Partea bună este că, până la urmă puțin ne pasă câtă vreme suntem împreună și ne distrăm, în special cu bicla și pe munți…

No, deci vineri, în 14.03.2014 a fost ziua Vladului, a făcut 11 ani.

Ca să celebrez evenimentul, vineri m-am dat cu bicla 165 km de unul singur, să trec cumva în revistă, cu mintea, ultimii 5 ani de cănd umblăm cu Vladu pe munți.

Petrecerea lui urma să fie sâmbăta, numai că miercuri sau joi mă trezesc cu Bicheru la birou. Bicheru e Cristi Cioroga, un acăsean, (adică un prieten de-al casei), care se ocupă de Bicheru Cycling, o echipa de bikeri și alergători amatori din Alba Iulia.

Așa, vine deci Bicheru și zice:

-Băh, ui ce faini îs ăștia de la Alba Iulia City Race, fac și ei o chestie faină, un semimaraton, hai să voluntariem și noi măcar cu ceva poze de pe traseu…

-Mă, da’ n-or fi având fotografi oficiali?

-Păi or fi având la Start/Sosire și pe Mamut, da’ noi ne punem în trei locuri neașteptate, facem și noi ceva și pentru orașu’ ăsta și pentru oamenii care vin aici…

-Da’ traseul pe unde-i?

-Păi e ăla de-l facem noi pe metebeu, numa’ că ei coboară pe unde suim noi.

Ideea era să facem poze fără pretenții, neprelucrate, poze de amatori, de care să se bucure lumea aproape imediat după cursă. Asta pentru că știam că după o cursă aștepti cu nerăbdare primele poze, fără să conteze așa mult calitatea lor, pozele de afiș ai vreme să le iei mai apoi de la oficiali.

No, gata! Sâmbătă merem la pozat.

Ajung unde m-a trimis Cioroga să stau și m-apuc de pozat. A fost o bucurie deosebită pentru mine să fac asta, pur și simplu n-am cuvinte.

Oameni cunoscuți personal sau oameni pe care îi știai numai de pe bloguri sau din poze, în plin efort sau relaxați, alergând la victorie sau de plăcere… nu știu, aveam un sentiment uluitor, frumos.

Trece cineva cunoscut, iar Vladu explodează de bucurie…

-Robike, Robike, mai știi tata când m-a împins la Emmedue?, își aduce aminte cum a fost la Emmedue în 2012 când i-a simțit mâna tatuată pe spate, dându-i avânt spre finiș…

Vladu strigă disperat „Bravo”, iar bietul Robike se uită debusolat, n-avea cum să-l țină minte pe Vlad de-atâta vreme.

Mai târziu, spre seară, ma gândeam la puterea generozității, știi?

Omul ăla a făcut un gest care nu l-a costat nimic și pe care poate l-a uitat imediat,  copilul meu a beneficiat de un gest de care o să-și aducă aminte toată viața și din care a învățat ceva.  Nuanțe… Mulțam și acum omule!

Trec apoi alți și alți oameni ale căror bloguri i le citeam lui Vlad la 5-6 ani în loc de poveste de noapte bună… mă rog, o atmosferă deosebită, mi-a plăcut mult atât mie cât și lui Vlad. Simplul fapt că i-a văzut pe acești oameni l-a trecut la cadouri de ziua lui.

La un moment dat, pe traseul de alergare coboară o biclă…

…era Bicheru, te-ai prins. Cioroga vine în trombă și frânează lângă Vladu. Caută ceva în rucsac, scoate o pungă cu ceva colorat în roșu, alb și negru și-i spune câteva cuvinte lui Vlad, după care aud țipetele acestuia:

-Mie? Pentru mine?

Vladu tremură tot. Aruncă de pe el geacă, hanorac, tricou, nu-i pasă că suntem la maraton, nu-i pasă că trece lume (el care e pudic!!), nu-i pasă de nimic…

Ajunge și Claudiu și dintr-o dată totul pare așa, un fel de ceremonie, parcă din ce în ce mai clar organizată special…

OK, nu te mai necăjesc, îți spun: Vladu a post primit la Bicheri, deocamdată cel mai tânăr membru al echipei Bicheru Cycling o echipă de sportivi amatori. Așa cevaaaaaa…

Bicheru’, e un joc de cuvinte fain între regionalismul „bicher” și englezismul „biker”. În dexonline.ro termenul de bicher se definește:

bichér, bichéri, s.m. (reg.) 1. om petrecăreț, chefliu, ștrengar.

…iar asta, combinat cu biker dă o imagine a bicherilor. Bicicliști la care le place să se și distreze, să mănânce o placintă bună, să bea un suc/bere împreună. 🙂

Nu știu… pur și simplu nu-mi amintesc când a fost ultima oară când l-am văzut pe Vlad atât de încântat. Mă uitam la chipul lui Claudiu, bucurându-se de bucuria copilului:

Băi și n-ai să crezi! Bicherii ne-au trecut pe buzunarul din spate al tricoului, pentru traseele pe care le-am definit în Trascău…

De-acolo am mers în piațetă, la Start-Sosire, unde am sărbătorit cu suc și cu alti bicheri. Mulțam Claudiu și Cristi pentru ceremonie, mulțam tuturor bicherilor pentru tricou, pentru tot.

Abia apoi am ajuns acasă la petrecerea de 11 ani.

Bun. Stai pe fază, că-ncepem!

Pozopovestea dacă dorești s-o vezi se găsește la noi pe Picasa.

Dacă îți plac acăsenii și vrei să te ții informat, poți da like paginii noastră de Facebook: https://www.facebook.com/acasenii.ro.

Trăiește intens! 🙂
Acăsenii

5 Comments

  1. Ai tu omule un talent la a povesti…
    Inca o data La Multi Ani celui mai tanar membru Bicher!
    Sa fiti Sanatosi, Fericiti si Iubiti!

    • Multumim frumos Razvan, sper sa facem cumva sa ne vedem anul asta la vreun concurs, o tura, ceva…

  2. Salut
    De ceva ani am dat intamplator peste blogul vostru si tin sa va anunt ca povestile voastre mi-au fost de mare ajutor cand ne-am pregatit pentru diversele ture pe munte. Cand v-am vazut la cros, tare mult m-am bucurat, iar cand am vazut si pozele dupa am fost si mai bucuroasa.

    La multi ani Vlad, keep up the good work.

    • He, he… Multumim frumos Nico, incepem deja weekendul asta. In acest an suntem mai concentrati pe Cindrel si Surean. Sper sa-ti placa in continuare sa ne urmaresti. 🙂

  3. Pingback: Domnu’ Vlad la 12 ani | Acăsenii

Comments are closed.