Pe mine m-a impresionat tipul ala de pe Strava cu Everestizarea, ala de-a repetat un deal de 92 de ori pana a ajuns la inaltimea Everestului.

Evident ca fiecate putem parcurge inaltimi impresionante intr-o zi, dar chestia asta cu repetatul, cred ca te pregateste mental pentru catarari, stii? Asa cred eu… Adica, una e sa sui Transfagarasanu’, ca acolo n-ai ce face, tre’ s-ajungi in varf, si alta e sa ajungi de mai multe ori intr-un varf mic si s-o iei de la capat… Mi-a intrat mie in cap ca asta iti intareste puterea mentala, ca dracusoru’ ala care iti cere sa renunti e mai activ la repetari, de-aia am fost impresionat de ale tale si de numarul lor… 🙂

Sincer, hill repeats-urile mele au fost putin cam plictisitoare. Cu avantaje si dezavantaje.
Avantaje: Bucata finala -- de 120 m -- sa zic ca are panta de 18-20%… Bun exercitiu. Asfalt si ciment. Nu tu pietris, sau noroi ca pe drumurile de sonde. Foarte frumos pe metebeu. Apoi, se adunau 22 m la fiecare ciclu din „repeat”. Puteam face lejer 20 de repetari pe ora. Daca imi puneam mintea cu el cred ca puteam face chiar 25. Alt avantaj era ca dealul se afla foarte aproape de casa deci nu trebuia sa merg nu stiu cat in cautare de diferente de nivel spectaculoase.
Dezavantaj: Ultimul avantaj. Faptul ca dealul e aproape de casa. Lumea din zona ma stie si tot vazandu-ma probabil si-au zis ca a innebunit Ditescu, de tot urca dealul spre cimitir… :))