Premiile acasenii.ro 2014

Ei, prieteni, bine v-am regăsit, poate ultima oară anul acesta. 🙂

Site-ul ăsta, aşa cum ştii, este despre un copil, munte, mountain bike şi prieteni. E un loc unde vorbim serios, facem haz de necaz, povestim pur şi simplu sau ne ţinem conectaţi la pasiuni comune…

Mie îmi place să folosesc acest loc şi pentru a mulţumi. Îmi place să mulţumesc, ştii ? Am aşa, un sentiment aparte, atunci când cineva face ceva pentru mine şi parcă nu mă simt impăcat dacă nu spun “mulţumesc” cumva…

Anul trecut, tot în Noiembrie, am simţit că trebuie să mulţumesc unor oameni şi am scris postarea Regii şoselelor, poate-ţi aminteşti.

No, anul ăsta mi-a trecut prin cap o altă trăznaie. Băi, ce-ar fi să instituim noi, acăsenii, o tradiţie, aşa, şi toamna să acordăm Premiile acasenii.ro unor oameni care au făcut ceva pentru noi în anul respectiv.

Pe urmă m-am oprit, pentru că premiu înseamnă ceva ce poţi dărui, dar ca să dăruieşti ceva, trebuie să ai, iar aici m-am izbit de o problemă. N-am ce să-ţi dau, prietene, mă tot uit prin jur şi văd numai piese uzate de bicicletă, roţi, pinioane, ghidoane, mărturii ale unor aventuri intense tată-fiu… cam puţin, prea puţine lucruri materiale, multe amintiri, multe simboluri, nimic concret…

Acuma, dacă citeşti despre noi măcar în secţiunea Acăseni din site, vei vedea că am trăit multe împreună şi am făcut asta pentru un scop. Uneori, privind retrospectiv, îmi trece prin minte o metaforă, şi-mi place să spun că eu şi cu dom’ Vladu am fost în iad şi-am reuşit să ieşim de-acolo pe biciclete, aşa că tot despre biciclete şi munte trebuia să fie vorba şi în Premii…

Neavând ceva concret să-ţi ofer, trebuia să muncesc ca să obţin ceva, nu? Că de vorbe ar cam fi plină lumea.

Aşa se face că m-am oprit la provocarea Strava Climbing Challenge.

Da prietene, provocarea asta era să urci echivalentul unui Everest (8848m) în 20 de zile. Evident, nu era interesant să fiu doar finisher, trebuia s-o câştig, ceea ce am şi făcut:

Am terminat deci pe primul loc în ţară, cu trei echivalenţi de Everest urcaţi pe Transalpină, pe traseul Sebeş-Oaşa.

Atât!

Am câştigat trei Everesturi ca să am ce oferi la Premiile acasenii.ro, n-o lua ca pe o performanţă, n-o lua ca pe o aroganţă, n-o lua nicicum, decât poate ca pe o activitate în care se câştigă o valoare nematerială, care, fiind câştigată,  poate fi deci oferită. 🙂

Acuma, fără alte vorbe, tanaaaaaaam, premiile sunt aşa:

Primul Everest se acordă lui Cristian Cioroga, cunoscut sub numele de Bicheru care a înfiinţat în 2014 prima asociaţie de mountain bike din Alba Iulia, Bicheru Cycling. Mulţumesc de asemenea bicherilor care s-au dat cu Vlad în acest an şi folosesc prilejul pentru a formula cererea oficială către Bicheru Cycling de a-l primi în asociaţie…

Al doilea Everest se acordă prietenilor de la revista freerider.ro, care ne-au încurajat, susţinut şi motivat în acest an să ne urmăm drumul. Mulţumim frumos Traian Goga şi Dan Mazilu, pentru Vlad a contat enorm.


Al treilea Everest se acordă lui Alin Roşca, sufletul Fundaţiei Potaissa şi al mişcărilor montane din Turda, om care ne-a susţinut mult în ceea ce am făcut în ultimii doi ani împreună cu turdenii săi Marin Mărie, Eugen Tuşa şi Daniel Borbe.

Evident, îs nişte badge-uri simbolice prieteni, nu vă încălzesc cu nimic aceste premii. Poate doar dacă vă gândiţi că am pus mult suflet în câştigarea challenge-ului şi mulţumirile sunt din inimă.

Să fii bine!

Pozopovestea e aici…

 

 

 

 

 

One Comment

  1. Prietene, deabia asteptam sa vina ziua de marti. Credeai ca am uitat? Nuuu!
    Ce pot sa spun… Frumooos! Ai tu, Omule, un dar de a povesti… Si de a Multumi…

    Pentru ca nu mai scrii nimic anul acesta da-mi voie Prietene sa profit de ocazie si sa va urez Sarbatori Fericite si Linistite!

    Va imbratisam

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *