Măgura Cisnădiei

Duminică, 10.08.2014 am tras o tura cu Vladu, Bicheru Cycling și CicloSibiu pe traseul:

-Sibiu – Dumbrava – Dealu Cucului – Calcarele de la Cisnădioara – Cisnădioara – Hihoala – Tocila Mare – Curmătura Măgurii – sub vf. Măgura – Rosengarten – Dealu Șcheiului – Rășinari – Sibiu

Am pus și hartă turistică în pozopoveste, n-ai cum să nu te descurci. Acuma, tura pare complicată dacă te uiți la cuvinte, devine mai simplă dacă zic că e aproximativ traseul scurt de la Geiger MTB Maraton.

Ideea era că prietenul nostru Ionuț se înscrie la Geiger la tura scurtă, iar bicherii au considerat că e bine să facem o tură pe traseu cu multiple beneficii: Ionuț vedea traseul, noi ne distram, iar Vladu se confrunta pentru prima dată un traseu pe care poate va dori să concureze vreodată. A fost o zi cam neagră pentru mine personal, n-am mai trăit încă așa ceva, Vladu însă s-a simțit bine.

Îți povestesc exact cum a fost.

Dimineața, ne-am luat cu mami și bunicii materni ai Vladului să mergem în Sibiu. Am coborât biclele la stadion și am purces pe drumul cunoscut către Dumbrava. Nici nu plecăm bine că ne ajung Toma și Ioana cu mașina și biclele sus. S-a hotărât să se parcheze în Dumbravă. No, nici un bai, doi kilometri în plus pentru noi.

Vin bicherii, ne urcăm pe bicle și-i dăm pe șosea. Toma și Cirică spun că vin și trei băieți de la CicloSibiu și-i așteaptă. La intrarea pe trail, pe Cirică și Toma ia-i de unde nu-s, erau pe undeva pe deasupra Rășinarilor. În fine, cumva ne regrupăm… Mergem fain prin pădure, pe poteci de vis aș zice. Vin și băieții din Sibiu și vedem fain Rășinarul.

Prin pădure am avut primul simptom… Nu ma oxigenam.

Respiram adânc dar mă simțeam ca la saună, nu simțeam că mi se oxigenează plâmânii și transpiram abundent, nefiresc. Inițial am crezut că e o cădere de glicemie, Ioana mi-a dat o glucoză și parcă era mai bine, dar în orice ritm pedalam simțeam că mă sufoc. Pe coborâri și la umbră părea mai bine, apoi, la efort, la fel.

Fir-ar, n-am mai trăit niciodată așa ceva și mă simt ca naiba fizic și foarte jenat de oamenii cu care eram… În fine, ajungem pe un deal și ne dăm fain drumul în Cisnădioara unde facem pauză de-o bere, suc, țigară, ce vrei…

De-aici începem urcarea, prin Cisnădioara și apoi spre Curmătura Măgurii prin pădure. Foarte faină urcarea, nu te dai jos decât dacă vrei să iei apă… Cirică și Toma rămân în urmă cu mine care eram varză, iar ceilalți ne așteaptă răbdători întrebându-se probabil cine-i moșneagul care vine așa încet… Scuze băieți, e un mister ce mi s-a întâmplat, sper să fi fost doar o zi proastă.

În pauze, ca să se mențină în formă, Cirică și Vlad bagă câte 5 flotări…

Ajungem la un pushbike, stăm de vorbă cu un cioban, trecem pe lângă niște cai și ajungem sub Măgura. Acolo facem o tare faină poză de grup cu băieții din Sibiu…

Bă faini îs oamenii ăștia. Faini de tot, ne-am simțit cu toții bine cu ei. Își face și Vladu o poză care să-i amintească lui peste veacuri cum domina Sibiul și Cisnădia la 11 ani cu prietenii săi, bicherii…

De-aici e coborâre, Vladu a filmat aproape tot, îți pun aici prima parte a coborârii de pe Măgura, am mai pus o parte de trail pe Facebook…La un moment dat am oprit că nu mai prindeau frânele, se încălziseră la toată lumea.

Pe una din coborâri eram în spatele șeii, după Vlad, pe marginea unui șleau adânc. Lupișorul meu frânează brusc și oprește. Mă bag în roata lui mai să mă duc în cap peste el. Mă supăr pe el și-l întreb ce l-a apucat, el îmi zice că se simțea stresat că mergeam în spatele lui. Fir-ar. În fine, ne împăcăm repede după ce-i mai povestește și Claudiu din Sibiu despre reguli pe trail. Le știa și el, dar cred că i se făcuse fricuță de ceva numai de el știut.

Înainte de Prislop coborârea e dementă de-a dreptul, șleaul e cât bicla, ne dăm jos vreo 200 de metri. Nu și Claudiu și Alex, niște sibieni care-și dau drumul cu un curaj admirabil.

Dinspre vf.Prejba părea să vină un nor destul de negru așa că băieții hotărăsc să coborâm în Rășinari. Faină coborârea pe pavaj de piatră. Faină mi-a părut și cârciuma pe treptele căreia am băut un Radler…

N-am concluzii. O fost fain cu băieții din Sibiu, m-am simțit rău și n-am putut pedala cum o fac de-atâția ani, Vladu coboară tot mai bine, bicherii îs faini, CicloSibiu îs și prietenoși și meseriași la MTB. Mă bucur că ne-am dat până acum cu Sibieni, Aiudeni, Turdeni, Sebeșeni… Avem o mulțime de prieteni.

Pe Facebook ne găsești aici: https://www.facebook.com/acasenii.ro

Pozopovestea am pus-o pe Picasa aici.

Să fii bine!

2 Comments

  1. Cristi, nu ești singurul, și eu am alergat sâmbătă prin pădure și abia am reușit să parcurg 2 km, asta după ce cu o săptămână înainte alergasem 20 km la Cindrel în alergare -- Păltiniș.

    Exact la fel m-am simțit și eu, nu știu ce s-a întâmplat, cert e că am amețit foarte repede. Ori de la ceva piesă de echipament în teste (aveam un rucsac mic cu rezervor de apă), ori de la mâncare cu 4 ore înainte, ori era ceva în aer. A fost un caz izolat, azi la 9 km pe dealuri am avut recorduri personale.

    Cu empatie,
    Mihai

Lasă un răspuns la cristifaur Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *