rapane

Mie-mi plac imens rapanele.

Rapanele îs nişte melci marini, ai şi tu cu siguranţă pe-acasă, cochiliile lor se vând la mare drept suvenir deseori. De mâncat rapane am mâncat prima dată când eram într-o delegaţie la Costineşti, într-o incursiune la 2 Mai, lângă Vama Veche, pe o terasă ce se chema „La Dinamo”. Ne dusese pe mai mulţi un coleg şi preten din Bucureşti, un mitic de treabă, unu’ Dan.

Moamă ce delicatese. Erau iuţi, faine, gătite cu sos de roşii. Îs bune fierbinţi!

De-a lungul timpului, ştiut fiind că-mi plac tare, prietenii m-au tachinat cu rapanele. Zilele trecute, într-o echipă, într-un schimb prelungit de email-uri naţionale serioase, obositoare,  m-am gândit să destind şi eu atmosfera:

-Mă… io, sincer, aşa aş mânca nişte rapane! =)) =)) =))

Atât!

Ieri am primit un email, îl redau întocmai:

Vezi mâine să fii prezent pe la uzină şi să răspunzi la mobil. Urmează să primeşti un transport cu ultima recoltă bulgărească de anul asta. Serios, la noi pe litoral nu mai există, aşa că a fost trimis special un nene să caute la bulgari. Şi a gasit!

Cred că trebuie să le mai pui o lingură de pastă de roşii atunci când le tragi la tigaie (să fie pasta de roşii de calitate, nu de la conservă metalică!) ca să se mai îngroaşe sosul oleac.

Se servesc cu catofi natur!!!

Dan

Atât!

Azi a venit un tip de la Fan Curier cu un pachet din care am scos borcanul de mai jos (eticheta n-are a face cu conţinutul).

Acest post nu este despre rapane! Acesta este un post despre prieteni! 🙂

Mulţumesc frumos Dan!

One Comment

  1. ce borcan autentic!

    o rapana daca dai
    vin cu bicla la 2 mai

    ia sa-mi dai numa rapane
    si ma las de tot de carne

    daca-mi iei rapanele
    sa-ti cocleasca ouale..

    =))
    =))
    =))

Comments are closed.