eşafod

Ştii fiule… se zice din popor că, no… caracterul omului se descoperă cu adevărat în condiţii extreme. Asta înseamnă că azi ar trebui să vedem cam cum arată în Rumânica oameni pe care chiar aşa i-ai crezut… Oamini, adică! Bă… şi chiar vezi. Pe stradă, la lucru, la tilivizor, peste tot.

Pozam mai zilele trecute (ţi-aminteşti, c-ai fost cu mine doar) o replică după gravuri de epocă a eşafodului pe care-a fost executat Horea.

Aş relua însă altfel povestea pentru tine, copile. Nu, nu-ţ fac io întreaga istorie acum, deşi poate-ar trebui, c-am auzit că preşedintele-a spus că nu mai trebe istorie la şcoala, că mai bine cauţ tu pe gugăl. Dacă totuşi vrei să cauţi, găsăşti aici: http://www.taramotilor.ro/cap30.html

Horea ăsta… avea 54 de ani. Unu zis Cloşca, era bun preten cu el, avea 37 de ani şi era un bărbat în toată puterea cuvântului. Horea era cunoscut în multe sate, nu numai moţeşti, pentru că era bun meseriaş, dulgher… constructor de biserici.

Ce vreau io să ştii este ca rumânii în vremea aia erau iobagi. Asta înseamnă un fel de sclavi. Adecătelea… ei numa lucrau pentru bogătaşii unguri, care nu-i lăsau nici să crească vite, nici să le dea iarbă de pe păşune, nici să taie un lemn din codru’. Mă… pe scurt… naşpa rău.

Pentru că mureau de foame ei şi copii lor, iobagii ăştia s-or hotărât să facă o răscoală. Asta… ca să mă-nţelegi tu bine, era un fel de grevă. Şi iată că Horea şi Cloşca s-au trezit ei aşa… un fel de lideri de sindicat. N-o fost mare lucru pentru autorităţile de-atunci să declare greva neconstituţională pe motiv de siguranţă naţională şi ordine publică şi iată că, pentru a linişti spiritele trebuiau arestaţ liderii sindicali. Ăştia era Horea şi Cloşca.

Bun, numa că oamenii aştia erau greu de găsit pentru că erau buni trekkeri şi stăteau mai mult prin munţi astfel că ungurii au PLATIT 7 brigadieri silvici (sau pădurari dacă vrei) RUMÂNI să-i prindă, frate! Ăştia… s-or dus preteneşte la Horea în pădure, l-or legat şi l-or dat la unguri. Care va să zică, ăştia… erau nu numa’ un fel de spărgători de grevă da’ şi informatori la securitate cum ar veni… Numele câtorva dintre ei: Ion Matieş, George Matieş, Simeon Neagu şiii… n-ai să crezi, copile… George Nicola, văr cu Horea. No… acuma tătă vânzarea-cumpărarea s-o făcut pe 300 de galbeni pe cap de lider sindical.

Oamenii ăştia doi or primit cea mai grea pedeapsă existentă în codul terezian: zdrobirea cu roata!

Prima dată, fiule, pe crucea aia de-o vez în dreapta în poză o fost pus Cloşca. Călăul, ţiganul Rokoczy (un fel de lacheu care face tăt ce i să zâce, cum ar fi în zilele noastre Boc), a început cu roata ce-o vezi, care are un cuţit într-o parte să-i zdrobească lui Cloşca piciorul drept. Făcea pauze între lovituri de 2-3 minute, timp în care făcea mişcări spectaculoase cu roata din care curgea sânge ca să-i sperie pe ţăranii aduşi cu forţa din 400 de sate. Câte trei tineri şi trei bătrâni din fiecare sat.

Horea o fost silit să să uite din picioare la cele 20 de lovituri pe care le-o primit Cloşca. Am uitat să-ţi spun că victima nu avea voie să leşine în timpul execuţiei. Se arunca apă rece până să trezea. Un ceas încheiat o fost hăcuit Cloşca. În timpul ăsta rumânii pentru care omu’ era tăiat, pentru care el îşi dorea nimic mai mult decât un codru pe pită… priveau!

Atât făceau, tati drag! Să uitau!

Or tăcut, s-or uitat şi dup-aia s-or dus la casăle lor, că-ncepea o nouă zi de sclavie în care trebuia arat pământul nobilului ungur (ăsta, ca să înţelegi tu mai bine, era un fel de Videanu sau Berceanu sau un asfaltangiu oarecare din zilele noastre) un îmbuibat plin de bani la care nu-i convenea dacă ţăranii nu mai erau sclavii lor.

Da mă. Aşa erau! Trei feluri de sclavi: ăia care nu voiau decât ceva de mâncare, ăia care-i vindeau pe primii pentru bani şi ăia care stăteau şi să uitau, fiule!

Exact ca azi!

scaffold, originally uploaded by cristifaur.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *