catedrala romano-catolică

Îmi place tare această catedrală. Poate de pe vremea în care, copii fiind, ne strecuram pe lângă gardul ce o înconjura pe-atunci ca să ascultăm Bach cu urechea lipită de uşa laterală din lemn. În copilărie tânjeam s-o vedem, fiind mereu închisă publicului. Ungurii şi-o renovau cu sfinţenie iar reparaţiile durau mereu ani şi ani. Numai duminica, în liniştea asfinţitului, auzeai ca dintr-o altă lume orga.