o linişte

Într-una din zile încercam să ne reculegem la poale de Retezat, la Prislop. Ne plimbam paşii pe lângă mănăstire, prin cimitirul în care odihnesc măicuţele trecute în cele veşnice. La capătul micuţului temeteu, în drumul spre chilia din stâncă, mormântul părintelui n-avea nimic tragic. Probabil, în viaţa mea n-am văzut atâtea flori laolaltă ca pe mormântul acestui om al lui Dumnezeu. Movila de pământ e păzită în permanenţă de o măicuţă, care se ocupă şi de aşezarea armonioasă a florilor aduse acolo de pelerini.

Mi-a plăcut marea de flori care-l acoperea pe părinte, dar parcă şi mai mult mi-a plăcut ordinea în care măicuţele se odihnesc lângă el, aliniate frumos, ca duminica la liturghie, pe vremea când părintele le vorbea.

silence, originally uploaded by cristifaur.