pour le connaisseur…

Joia trecută am fost în Poiană. Poiana Braşov, desigur. Mă chemase Aripocu’ să facem un transfer de echipamente dintr-un portbagaj în altu’. M-am dus bucuros… Am zăbovit puţin în Braşov prin Sfatului, am tras de-o pizza Diavolo la „Pizza Roma”, am trecut pe la Himalaya again să mai văd de una alta.

Mă uitam la geci când mă sună ăsta că şi-a terminat vizita de lucru nuş’ unde şi să-mi dea indicaţii cum s-ajung io în parcarea Poştei unde parcase el Cielo-ul cu care l-a cadorisit Întreprinderea… Când ajung, stupoare… zăpăcitu’ pe trotinetă.

Mă uimesc io de amortizoarele mijlocului de deplasare şi mă sfădesc cu el să mă lase o tură. Mă lasă în sfârşit să pun ghioamba pe dispozitiv şi mă dau câteva ture prin parcare.

Mă… ce să zic? Bună!!

Facem transferurile şi-o pornim spre Poiană. Găsim acolo personaje cunoscute, unele mai agreabile altele ba. Pe cele dezagreabile le ignorăm, pe celelalte le chemăm la o bere fără alcool. Răspunde invitaţiei unu’ dintre cei mai de treabă din contabilii în viaţă. Am vrut să-mi iau rolele da’ Aripocu’ m-a prostit cu promisiunea că mă lasă cu trotineta în parcarea mare din centrul Poienii. Ok, las rolele la locul lor în portbagaj, mă dau cu trotineta la vale şi-i încerc frâna. Mhhhh…

La bere, punem o ţâră ţara la cale…

Io-mi iau două Stella fără alcool, aştia nişte Tuborg parcă. Mai vorbim noi verzi şi uscate, una-alta… ajungem cu tristeţe la concluzii stranii în ce priveşte patria mumă.

Aripocu mă tot freacă să rămân în Poiană… îi spun că am chestii de făcut, mă rog, îl las cu rolele două ture de parcare, mă urc în maşină şi plec. Am tras şi-o tura pe la Turnu Roşu. Mi-a placut…

Detalii aici.